O FAMILIE BINECUVÂNTATĂ – Episodul 5: Ultimii ani din viață



Atunci cand iti moare cineva drag din familie simti o atat de mare durere incat nici nu se poate descrie. Doar cei ce au trecut prin aceasta situatie pot intelege. Ai vrea sa fii singur, sa nu ai nici o responsabilitate, sa fugi de suferinta. Te intorci mereu in tine cu o multime de intrebari si nu gasesti decat tristete si o imensa durere. Cu timpul totul se estompeaza, ranile se vindeca dar in suflet ramane ceva nedefinit care iti aduce mereu aminte de persoana disparuta.

Dupa ce a murit Anca toata familia a ramas nemangaiata. Cea mai afectata a fost mamaia. Lacrimile ii curgeau mereu si orice lucru care ii apartinuse fiicei iubite o facea sa sufere si mai mult. Cauta sa dea mereu de pomana de sufletul ei, iar ani de-a randul de Craciun, copiii mergeau in cimitir unde la crucea Ancai era un bradut incarcat cu dulciuri.

Cu mic cu mare, toti ciresoienii participa la constructia noii parohii

Dupa un an trist o intamplare importanta le-a inseninat viata. Infiintarea parohiei Ciresoaia pe 25 martie 1968 si venirea parintelui Stefan Erdes a constituit pe mai multe planuri un dar de la bunul Dumnezeu. Intre parintele paroh si domnul dascal a fost o colaborare stransa ce s-a transformat rapid intr-o trainica prietenie. Nu numai odata se incurajau si se imbarbatau cand unul din ei dadea peste vreun necaz.

Parintele Stefan a stat 7 ani in Ciresoaia, perioada in care a construit casa parohiala, iar tataia si mamaia s-au mutat la casa din deal. Incepeau sa imbatraneasca, iar bolile specifice varstei nu intarziau sa apara. Din ce in ce mai greu coborau la biserica asa ca doi dintre baieti il ajutau la dascalit atat la Slanic Moldova cat si in Ciresoaia. In anul 1975, pe 1 mai, parintele Stefan Erdes pleca la Lespezi, iar in locul sfintiei sale venise parintele Anton Sociu care a fost paroh 9 ani.

Corul din Ciresoaia sub bagheta d-lui dascal Carol Bertalan

Pe 2 ianuarie 1982 dl. dascal implinea 80 de ani. S-au strans toti copiii sa sarbatoreasca acest eveniment. A fost ultima petrecere unde nu a lipsit nimeni din familie si batranii au fost inconjurati cu dragoste. Sanatatea lui tataia se deteriora tot mai mult (avea diabet si se injecta cu insulina de 6 ani) si nu numai odata a intrat in coma fiind necesara internarea la spital. Pe data de 25 august 1982, la ora 9 dimineata a incetat din viata. Printre altii, la inmormantarea sa a venit si proaspatul decan de Bacau, vechiul prieten, pr. Stefan Erdes.

Mamaia nu si-a mai revenit. Chiar dupa acest trist eveniment a fost nevoita sa se interneze in spital. Nu putea sa accepte ca a ramas singura dupa ce casa fusese mereu plina. Copiii o invitau sa locuiasca la ei dar mai mult de 3, 4 zile nu a stat la nimeni. Cand statea acasa nepoatele dormeau cu dansa. Obisnuia sa spuna ca atunci cand cade stalpul casei totul se naruie iar o vaduva nu mai e respectata ca inainte. A murit in spitalul din Onesti pe 15 februarie 1985 la ora 6 dimineata. Era un ger cumplit.

Mamaia, un exemplu pentru toti

In ziua inmormantarii, din cauza zapezii nu circulau nici autobuzele. Asta nu l-a impiedicat pe pr. Erdes sa vina. Sfintia sa a tinut si predica care a inceput cu „A murit mamaia.” Parintele a descris-o ca pe o mama si sotie de exceptie care trebuie sa fie un exemplu pentru toti.

Multe se mai pot scrie despre domnul dascal Carol Bertalan si sotia lui, Zinca. Poate tomuri intregi. In acest scurt serial am incercat sa redam doar cateva momente mai importante din viata lor. Multi preoti si-au aratat pretuirea fata de dansii, multi le-au trimis scrisori de admiratie si consideratie.

In episodul urmator, ultimul dealtfel, vom reda fragmente din corespondenta purtata de familia Bertalan de-a lungul anilor cu pr. Mihai Ghiuzan, pr. Mihai Rotaru, Mons. Petru Mares si pr. Eduard Ferent.

 


episodul 1 | episodul 2 | episodul 3 | episodul 4 | episodul 5 | episodul 6 | episodul 7

Be the first to comment on "O FAMILIE BINECUVÂNTATĂ – Episodul 5: Ultimii ani din viață"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*