„Stella coeli extirpavit, quae lactavit Dominum,
mortis pestem quam plantavit primus parens hominum.
Ipsa stella nunc dignetur sidera compescere,
quorum bella plebem caedunt dirae mortis ulcere.
O piissima stella maris, a peste succurre nobis.
Audi nos Domina, nam Filius tuus nihil negans te honorat.
Salva nos Jesu, pro quibus Virgo mater te orat”.
*
Steaua Cerului, care l-a alăptat pe Domnul,
a îndepărtat ciuma morţii,
pe care a introdus-o în lume primul părinte al oamenilor.
Aceeaşi Stea să potolească acum lucrarea rea a stelelor,
ale căror războaie ucid oamenii prin rana crudă a morţii.
O venerată Stea a mării, apără-ne de ciumă.
Ascultă-ne o, Mamă, căci Fiul tău te onorează şi nu-ţi refuză nimic.
Isuse, mântuieşte-ne, căci pentru noi Fecioara Mamă te roagă.
Această Antifonă mariană medievală, în stil gregorian, a fost redescoperită de părintele Matteo Ferraldeschi, din Assisi, şi repropusă pentru zilele noastre. Este o rugăciune frumoasă cu o istorie misterioasă şi un bogat conţinut teologic.
Textul este legat de ordinul franciscan aproape din secolul al XVII-lea şi introdus în Breviarul Roman Serafic. „Piissima antiphona et oratio contra luem contagiosam„. Ulterior a devenit rugăciunea cea mai dragă a pietăţii populare.
Misteriosul peregrin din Coimbra
În anul 1317, oraşul Coimbra din Portugalia este doborât de ciumă. Această boală răspândeşte moarte şi frică peste tot. Teroarea ajunge şi la mănăstirea clariselor care şi-au pierdut seninătatea, iar rugăciunea lor este plină de angoasă şi pentru faptul că mănăstirea lor este înconjurată de foarte mulţi bolnavi. Superioara mănăstirii este gata să deschidă gratiile pentru ca surorile să se refugieze în diferite locuri. În acea seară un cerşetor a bătut la uşa mănăstirii. El le-a încurajat pe surori şi le-a înmânat o foiţă îndemnându-le spunând cu aceste cuvinte: „Dacă vă veţi ruga această rugăciune seara şi dimineaţa, ciuma va dispărea din cetate”. Surorile au văzut în acel cerşetor o asemănare cu Sfântul Bartolomeu care era reprezentat în acea mănăstire. Deschizând foiţa au găsit rugăciunea: Stella coeli extirpavit. Din acel moment rugăciunea care deschidea şi închidea orele de rugăciune, ca printr-o minune a fost salvarea cetăţii. Pericolul de infectare s-a terminat şi surorile au putut rămâne în mănăstirea lor.
Textul rugăciunii, între teologie şi ştiinţă antică
În orice caz, frumuseţea teologică a textului rămâne intactă, cu atât mai frumoasă cu cât este simplă. Maria este femeia prefigurată în Geneză, capabilă să oprească moartea care a intrat în lume odată cu păcatul lui Adam. Ea care l-a născut pe Domnul, este acum steaua potrivită pentru ca poporul creştin să fie salvat de ciumă. Antifona se închide apoi cu speranţa mijlocirii Mariei. Omul necunoscut, care a scris textul, este foarte conştient de scena din Cana Galileii: Fiul nu va nega niciodată nimic mamei sale. O speranţă care pentru credinţă este certitudine şi care dă şi mai mult farmec acestei antifone antice care a fost redescoperită astăzi.
Antifona, în stil gregorian, este interpretată de corul de voci albe „Voces Angelorum” din Parohia „Sfinţii Ioachim şi Ana” din Cireşoaia (BC) în colaborare cu pr. Marian Dascălu şi doamna Daniela Mititelu.
Sr. Lucia Vârgă