Mons. Ștefan Erdeș – 40 de ani de preoție

21 aprilie 1963. Ziua in care a fost sfintit ca preot Monseniorul Decan Stefan Erdes. Anul acesta se implinesc 40 de ani de la acea memorabila data. Cu ocazia acestei aniversari ii uram un sincer si calduros „La Multi Ani”, si sa dea Bunul Dumnezeu sa pastoreasca multi si fericiti ani ca decan de Bacau.

Ne intoarcem in timp si ne amintim de o alta data: 24 martie 1968. Mare sarbatoare in Ciresoaia. Fosta filiala de Targu Trotus devenea parohie independenta, iar ca paroh era numit parintele Stefan Erdes. In sfarsit Bunul Dumnezeu se indurase si ne trimisese un pastor care sa stea mereu cu noi. Era nevoie de acest pas deoarece numai duminica la ora 8 aveam o Sfanta Liturghie si mai venea un preot la vinerea I din luna sau cu ocazia vreunei inmormantari. Cand fostul decan de Bacau, Pr. Petru Andrei (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace) a venit sa-l instaleze pe Pr. Stefan ca paroh, ne-am adunat toti cu mic cu mare de parca ar fi fost hram. Fetele tuturor straluceau de bucurie fiindca visul nostru se implinise. Dupa Sfanta Liturghie concelebrata de mai multi preoti, toata lumea s-a strans in curtea vechii case dascalesti. S-a cantat „Multi Ani Traiasca” compus de Pr. Mihai Shuizan. Lumea a izbucnit in urale si a batut din palme, ba chiar s-a incins si o hora „ca intre coristi”. Era o bucurie de nedescris. Poate cel mai fericit era dl. dascal Carol Bertalan care fusese un fel de vicar pentru comunitatea noastra. Era de acum in varsta si intr-un fel il adoptase pe noul preot ca pe propriul copil, pe langa cei 11 pe care ii mai avea.

Au trecut 7 ani. 7 ani in care au fost si bune si rele, ani in care parintele nostru a lucrat cu mult zel si cu multa daruire. Prima data a reinoit casa dascaleasca, transformand-o intr-o parohie mare si frumoasa. In acele vremuri era foarte greu. Trebuia sa bati la multe usi pentru orice. De multe ori Pr. Stefan pleca cu trenul de noapte la Bucuresti pentru aprobari si se intorcea cat putea de repede. Lucrarea a inceput in luna iunie iar in octombrie parintele se muta in casa noua. Se intrecea lumea care mai de care sa munceasca. Nu conta varsta. Cel mai neobosit bineinteles era parintele care lucra cot la cot cu noi de dimineata pana seara. Era foarte dinamic, chiar simpla lui prezenta te umplea de energie.
Pe langa construirea casei parohiale, parintele a lucrat mult, mai ales cu sufletele noastre, cu copiii, cu corul. Avea un fel de a vorbi cu oamenii, ca fiecare credea ca e cel mai privilegiat, cel mai luat in seama. De Craciun facea pachete cadou pentru familiile nevoiase sau cu multi copii si nu numai odata il puteai vedea mergand in vizita la bolnavi.

A venit si ziua de 24 aprilie 1975. Parintele isi lua ramas bun. Pleca la Lespezi unde il astepta construirea unei biserici. Aici la noi misiunea fusese indeplinita. In „predica de ramas bun”, printre altele parintele a spus ca oriunde ar fi, o particica din inima fiintei sale va ramane la Ciresoaia. Daca la primitie era o zi cu soare, acum, in ton cu lacrimile noastre era si vremea. O ploaie marunta, mohorata cadea peste sat.

Asa cum a promis, Parintele s-a mai intors la noi pentru a ne fi alaturi la bine si… la rau. In 1982 si 1985 la inmormantarea „parintilor sai adoptivi”, Dl. Dascal Carol Bertalan si respectiv D-na Dascalita Zinca, cunoscuta de toata lumea ca Mamaia. Pe 13 iulie 1986, la prmitia Parintelui Viorel Ababei, prima liturghie in satul natal. Cine ii putea fi alaturi daca nu fostul „coleg de lopata” impreuna cu care a lucrat la constructia parohiei pe cand Pr. Viorel avea 8 ani?
La data de 8 martie 1987, Pr. Decan a fost prezent la instalarea ca paroh in comunitatea noastra a Parintelui Paulet Iosif. Atunci i-am cantat vechea doina cantata cu 10 de ani in urma Preasfintitului Anton Durcovici:

„Foaie verde, foaie lata,
De ce pleci dintre noi tata?
Si nimic nu ne mai spui,
De mai vii, mai vii? „
In 1997 a revenit la un eveniment trist. Moartea D-lui Dascal Carol C. Bertalan de care il legase o stransa prietenie.

Acum Monseniorul nu mai vine pe la noi. Este ocupat. Din 1990 construieste o catedrala mare in centrul Bacaului. Turnul se vede de departe si daca nu ar fi dealul Petricica s-ar vedea si din Ciresoaia.
Nu il vom uita si ne rugam Bunului Dumnezeu sa-l ajute in continuare ca sa depaseasca grijile si necazurile iminente si sa-l intareasca in munca grea, dar frumoasa in gradina Domnului.
LA MULTI ANI MONSENIORE !!!
M.B.