Cum să fie bine oare?



Trăim într-o lume cu tot felul de mijloace care au ca scop să ne facă viaţa mai uşoară, dar, paradoxal, viaţa este din ce în ce mai grea.

consumerism-122222

Avem la dispoziţie cele mai sofisticate aparate medicale, dar, mai mult ca niciodată, cancerul a ajuns până în pragul copilăriei, îşi ia „partea” începând chiar de acolo.

Am ieşit în străinătate lăsând uneori copiii acasă, tocmai pentru a le crea un viitor mai bun, dar, paradoxal, constatăm că le-am stricat viitorul.

Am început să construim case mari, spaţioase, frumoase, pline de lumină, case pentru care ne-am sacrificat sănătatea în străinătate, iar acum locuim în chirie, de multe ori abia ducându-ne traiul de la o zi la alta.

Ne-am dorit să avem copii la liceu, la universităţi prestigioase din ţară sau din lume, dar, după ani de şcoală, sfârşesc prin a îngriji de un bătrân sau de vreun copil în străinătate.

Ne-am dorit o viaţă întreagă baie în casă, gaz metan, apă curentă, canalizare, trotuare şi mai ales libertate, iar acum le considerăm o povară, pentru că sunt greu de gestionat.

Mulţi s-au căsătorit şi au luat, culmea, soţia sau soţul care le-au plăcut cel mai mult, şi asta cu deplină libertate, dar, paradoxal, nu la mult timp, s-au săturat.

Unii soţi şi-au dorit cu tot dinadinsul un copil. L-au avut, dar apoi s-au căit. Era mai bine fără obligaţii!

Sunt persoane care ajung să implore până şi de la Dumnezeu un loc de muncă, iar după ce îl obţin, uită de ce l-au dorit atât de mult, arătându-se mereu nemulţumiţi.

Cu toate că oamenii nu au bani, realitate pe care o subliniază în orice împrejurare, magazinele sunt pline, străzile sunt pline de maşini, creşte numărul mall-urilor şi se aruncă din ce în ce mai multă mâncare la container.

Deşi, statistic vorbind, sunt din ce în ce mai puţini cei care citesc, în fiecare zi apar cărţi peste cărţi, reviste şi ziare şi, deşi oamenii „nu mai au timp” nici măcar pentru ei, apar în fiecare zi noi posturi de televiziune.

Cu toate că în ultimii ani a crescut simţitor numărul preoţilor, în mod paradoxal, de la o zi la alta, scade numărul creştinilor practicanţi.

În ciuda faptului că s-au dezvoltat foarte mult mijloacele de comunicare în masă, oamenii comunică din ce în ce mai puţin. Până şi soţii îşi transmit mesaje sms sau pe reţelele de socializare, deşi, paradoxal, sunt la aceeaşi masă.

Deşi pe facebook sau twitter poţi avea mii de prieteni, pe cei mai mulţi nu-i întâlneşti niciodată.

Atunci, ca orice om, mă întreb şi eu: „Cum să fie bine oare?” Un simplu „De ce?” poate că este prea puţin, dar şi să găseşti un răspuns la multe din paradoxurile enunţate mai sus, cu siguranţă este prea mult. Şi atunci, mă întreb pe mine: „Dar oare eu trebuie să aflu răspuns la toate acestea?” De ce aş face-o atât timp cât, oricum, aparent, nu se schimbă nimic. Dar oare chiar nu se schimbă?

Cu siguranţă se schimbă ceva…, pagina, următoarea, următoarea din revistă, dar şi cea din revista vieţii fiecăruia. Important e ca atunci când dăm pagina, să găsim ceva scris, poate chiar ceva neplăcut. Măcar vom învăţa să nu mai repetăm ceea ce nu a funcţionat sau nu funcţionează! (Irina)

(pr. Felician Tiba – Lumina Creștinului)

 

Be the first to comment on "Cum să fie bine oare?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*