Jenny



Jenny era atat de incantata de noua lor locuinta. Pentru prima data in viata venise in centrul orasului. Isi despacheta lucrurile cu atata bucurie. Privea pe geam iar vantul ii sufla lin prin parul matasos. Cat de minunat era sa ai propria ta camera. Scoala va incepe curand, va avea noi prieteni. Vor veni noptile albe si petrecerile. Era atat de fericita… era exact viata pe care si-o dorea.

In prima zi de scoala, totul a mers perfect. Isi facuse noi prieteni si chiar seara avea intalnire cu un baiat. Se gandi:”Vreau sa fiu populara si voi fi pentru ca baiatul cu care ma intalnesc e chiar capitanul echipei de fotbal!” Pentru a fi cunoscuta in aceasta scoala trebuie sa fii “vazuta” si intalnirea cu acest baiat sigur o va scoate in evidenta. Era doar o singura problema. Parintii ii spuneau ca e prea tanara pentru o intalnire. “Ei bine, nu le voi spune adevarul. Nu-si vor da seama. Ce e de pierdut?” Jenny si-a cerut voie sa doarma la o prietena in acea noapte. Parintii sai s-au incruntat putin dar pana la urma i-au spus: “In regula!”

Entuziasmata, se pregati pentru marele eveniment dar, pe undeva parca se simtea vinovata fata de parinti. Se incuraja spunand:”Ce e o pizza? O mica petrecere? O plimbare cu masina in miez de noapte sub lumina lunii?” Ei bine, pizza a fost buna, iar petrecerea super. Plimbarea cu masina mai astepta putin. Dan era pe jumatate beat, dar o sarutase si ii spuse ca totul va fi in regula. Apoi camera se umplu de fum si Dan isi aprinse si el o tigara. Lui Jenny nu-i venea sa creada ca el poate face asa ceva. Acum Dan era gata de plimbare dar dupa o a doua tigara. A sarit in masina chiuind, inconstient ca era prea beat pentru a conduce. Ajunsesera pe malul marii pana la urma si Dan incepuse sa jongleze cu volanul. Jenny incepu sa sovaie… Dan jongla bine cu piciorul dar acum nu era cazul sa faca acelasi lucru cu masina. “Parintii mei aveau dreptate… SUnt prea tanara.Oooof, cum am putut fi atat de proasta?” Cu toata forta il impinse pe Dan. “Te rog du-ma acasa. Nu mai vreau sa stau.” Ca un nebun, Dan apasa pe acceleratie. Doar in cateva secunde masina prinsese o viteza prea mare. Jenny realiza atunci ca viata ei era in mare pericol. Incepu sa il implore sa incetineasca, dar pe masura ce se indepartau de oras Dan accelera din ce in ce mai tare. “Du-ma acasa !!! Mi-am mintit parintii. M-am saturat de plimbarea asta.” Dar, dintr-odata vazu o lumina puternica in fata. “O, Doamne. Te rog ajuta-ne! Ne vom izbi!”

Nu-si aminti puterea impactului. Doar ca totul devenise dintr-odata negru. A simtit ca cineva a scos-o din masina strivita si auzi cateva vorbe “Chemati o ambulanta !!! Copiii astia sunt accidentati grav… Doar atat. Stia insa sigur ca fusesera doua masini implicate in accident. Se intreba apoi daca Dan patise ceva si daca cei din cealalta masina mai traiau. Se trezise intr-un pat de spital iar in fata ei erau doua chipuri atat de triste. “Ai fost implicata intr-un accident si se pare ca e de rau.” Vocea rasuna in mintea ei ca un ecou. Atat de trist… Dan murise. “Jenny, am facut tot ce era posibil. Dar se pare ca te vom pierde si pe tine.” “Dar cei din cealalta masina!?” Jenny izbucni in lacrimi. “Ne pare rau, au murit si ei.” Jenny se ruga: “Doamne, te rog iarta-ma pentru ce am facut. Am vrut doar sa ma distrez.”Spuneti-le membrilor acestor familii. Le-am distrus vietile si as vrea sa le dau inapoi…” “Spuneti-i mamei si tatalui meu ca imi pare rau ca i-am mintit si e vina mea ca au murit atatia oameni. Oh, sora, le vei spune te rog? Fa-o pentru mine.”Sora statu pur si simplu fara sa dea vreun semn de aprobare. Dar ii stranse mana. Putin mai tarziu Jenny muri.

Omul din dreapta surorii o intreba: “De ce nu ai vrut sa o ajuti? De ce nu i-ai indeplinit aceasta ultima dorinta?” Ea il privi cu ochii atat de tristi. “Pentru ca cei din cealalta masina erau chiar parintii ei.” Aceasta poveste este trista si neplacuta dar adevarata. Atat de multi tineri isi pierd controlul. Poti fi si tu unul dintre ei.

Be the first to comment on "Jenny"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*