Aducere aminte: Părintele Ștefan Erdeș



Timpul trece în lumea noastră, dar în eternitate rămân amintirile, faptele și oamenii care ne-au marcat sau și-au pus amprenta pe devenirea noastră. Cu certitudine, Părintele Ștefan Erdeș a fost unul dintre acești Oameni.

Vineri, 7 octombrie 2022, după Sfânta Liturghie, oficiată de Părintele Ștefan Ciubotaru, paroh de Cireșoaia, a urmat Prohodul organizat de comunitatea credincioșilor din Cireșoaia, pentru Părintele Ștefan Erdeș, la 10 ani de la trecerea lui la cele veșnice.

Cine a fost Părintele Ștefan Erdeș pentru comunitatea din Cireșoaia?

Sunt multe răspunsuri, multe de povestit și de scris… Primul care ar răspunde, de „acolo de sus”, ar fi Sfinția sa printr-un zâmbet, ce i-ar lumina chipul, ne-ar cuprinde pe toți și-n acel zâmbet am găsi toate răspunsurile.

În primul rând, a fost Om al lui Dumnezeu, care a slujit pe altarele multor biserici, dar care și-a început activitatea ca paroh, aici în Cireșoaia. Cred că această comunitate a fost prima experiență din activitatea pastorală, ca paroh și cu siguranță a rămas vie în sufletul părintelui. Urcat la ceruri, rămâne veșnic, slujitorul lui Dumnezeu, aducându-i prinos de adorație și preamărire.

Ca Om al slujirii preoțești, Părintele Ștefan Erdeș celebra Sfânta Liturghie cu ardoare și har, în fiecare zi. Datorită solemnității proclamării Evangheliei și a predicilor elevate, profunde, dar pe înțelesul tuturor, nu era predică de la care să nu pleci cu una sau două fraze ca învățătură pentru toată săptămână următoare și așa așteptam Duminica următoare să aflăm ceva nou pentru desăvârșirea noastră spirituală. Momentul Prefacerii era așa de solemn, copil fiind, îl vedeam pe Isus prezent în Părinte.

Om al rugăciunii, Părintele Ștefan a fost pentru noi model de rugăciune. În anii copilăriei, în drum spre școală, treceam prin fața Bisericii. În curte, deseori Părintele se ruga, mereu din aceeași carte. Mă întrebam, cum de nu termină cartea. Era cu breviarul în mână. În timpul Postului Mare, când ne întreceam noi elevii, „cei de dimineață” cu cei de „după amiază” să facem Calea Crucii, Părintele era la rugăciune în Biserică.

Părintele a fost si Om al curajului și al acțiunii. Astfel. a administrat Parohia și a realizat pe timpul comunismului, casa parohială, a modernizat Biserica, a sistematizat curtea bisericii și a construit Grota Sfintei Fecioare Maria. Cu „mândrie copilărească” pot spune că am pus și eu „o cărămidă” la construcția casei parohiale, unde toată comunitatea își oferea ajutorul, de la mic la mare. Părintele Ștefan era permanent prezent, ajutând și însuflețind munca enoriașilor săi.

Om al bucuriei și al dragostei, față de copiii pe care îi aduna în jurul lui. Deseori îl vedeai jucând fotbal cu băieții în jurul Bisericii și-i atrăgea spre Dumnezeu: unii ajungeau ministranți sau i-au urmat chemarea. Nu pot fi uitate Serbările de Crăciun, care umpleau cu lume Biserica sau curtea ei. Bucuria cadourilor primite și bucuria Nașterii lui Isus ne invadau sufletele. Plecam spre casele noastre mai puri, mai frumoși și trăiam creștinește Crăciunul în Familie.

Multe ar fi de adus în prezent, dar uneori cuvintele nu pot exprima tot ceea ce a însemnat Părintele Ștefan Erdeș pentru Cireșoaia, dar cu siguranță putem să-i purtăm fiecare un gând bun și o rugăciune.

Să-l fericească Dumnezeu în Împărăția Sa, să-i dea odihnă veșnică, nu pentru meritele lui, ci pentru că l-a găsit vrednic să-l slujească în Taina Preoției, pentru preoția lui în Cristos.

A fost un OM, printre Oameni și pentru Oameni, a fost slujitor vrednic în Via Domnului și… după 10 ani, rămâne un DOR, dorul de Părintele Ștefan Erdeș!

O fiică a satului