Slănic Moldova, sindicaliștii la cabaret


CLASA MUNCITOARE NU MAI MERGE IN PARADIS

Perla Carpatilor Orientali are nevoie de lustru
Vilele pentru care proprietarii isi asteapta dreptatea prin tribunale stau sa cada. Bogatii si-au construit vile luxoase cu autorizatiile primite pentru garaje. Unii turisii si-au cumparat la comun apartamente si vin in concediu cu portbagajele pline de carnati si bautura. Cativa patroni au gasit insa cu ce sa-i agate pe turistii tocmai iesiti de la o impachetare cu parafina – programele de cabaret si de striptease.
Statiunea Slanic Moldova face joc de glezne pe langa piata turistica din cauza unor servicii sarace. Drumuri subrede, vile in paragina si un sanatoriu – pricina de procese intarziate. Acum, Slanicul e la croitor pentru proba. Multi ii asteapta rabdatori hainele noi. Pana atunci se multumesc cu programul de cabaret.
LAURA TOMA

Cu 20 de ani in urma, in Slanic se ingramadeau turistii straini, mai ales rusii care lasau in restaurante cate o avere in cateva zile. Statiunea luxoasa de atunci se chinuie azi sa stea pe picioare. Taberele studentesti de la Slanic erau atunci in mare voga, iar pe timpul iernii era plin de sportivi in cantonament. Acum, mostenitorii se judeca fara spor pentru vilele care stau sa cada si se da batalie serioasa la impartirea padurii din jur. Altii cer pana si parcelarea parcului din inima Slanicului. Cei mai intreprinzatori si-au construit vile in zonele centrale, cu autorizatii pentru garaje. Turistii fideli statiunii de zeci de ani au destule dezamagiri, dar nu renunta sa vina pentru ca sunt atrasi de peisaj si de izvoare.

ASTMUL SI TOBA DE ESAPAMENT. Mai vechii in ale curelor se vanzolesc pe langa izvoarele statiunii. Marmura sparta si rezervoarele vechi le dau batai de cap atunci cand vor sa-si umple bidoanele pigmentate cu fier. Multi n-au fost trimisi de medic, dar dupa ce au incercat apele in vacantele trecute la Slanic s-au simtit mai bine, asa ca stau constiincios la coada. Au auzit ca primaria le va schimba si nu vor mai apasa pe buton, “nazdravania de izvor o sa curga cand simte botul sticlei sub el, cu celula de nu stiu care“. Pe Vasile Olteanu din Mures nu-l intereseaza problema izvoarelor, pentru ca are astm si vine la Slanic doar pentru salina.

Merge in fiecare zi la Targu Ocna si inhaleaza trei ore. Se teme ca nu-i va face prea bine tratamentul, pentru ca tot ce curata in salina i se imbacseste iarasi in autobuzul cu care merge zilnic acolo si care scoate niste gaze de ii miros hainele a furnal.

BUFET SUEDEZ LA CANTINA MINERUL. La Hotelul Venus, fosta cantina “Minerul“, cum o numeste ironic directorul Munteanu, e un restaurant unde trage mai toata lumea. Dupa vacantele pe care le-a facut in Grecia si Turcia, directorul complexului ar vrea sa dea Slanicului un iz european. Intentioneaza sa inceapa cu bufetul suedez, dar are o problema. “Daca dau bufet suedez, romanul isi baga prin san si prin sacose. Cand se vede la platou, isi pune o movila, chiar daca nu poate s-o manance“. Prin ’77, locul era plin de nordici si turisti din Israel, isi aminteste directorul Ion Munteanu, care participa frecvent la Targul de Turism de la Moscova, dar recunoaste ca nu are ce sa ofere. Inainte de ’89, contributia unui sindicalist pentru un sejur era 38 de lei la o leafa de 1.200 si primea servicii in bataie de joc. Totul se bea in cani de ceai, pentru ca nu exista altceva in dotare. Acum, sindicalistii ciocnesc paharele in fiecare noapte pana la ultima fandare a fetelor care tin programul de cabaret din restaurant.

CU MANCAREA-N PORTBAGAJ. Unii turisti legati de peisajul de la Slanic au gasit o solutie pe care ei o cred eficienta. S-au unit mai multe familii si au cumparat un apartament in statiune, pentru ca au socotit ca in timp vor iesi mult mai ieftin cu vacantele. Un apartament in Slanic acum ajunge cam 20.000 de euro si “tot e avantajos“, crede Rodica, o inginera care a investit aproape tot atat acum trei ani. De cand au casa, vin cu masina plina cu mancare de la Galati si mai iau si cate ceva de la alimentara, pentru ca nu pot sa se apropie de restaurant. Nici piata nu mai este in statiune, de asta trebuie sa-si aduca totul ca sa faca o ciorba. Si cantina din centru, unde Sofia, o pensionara din Suceava, isi aminteste ca manca o ciorba “cu zdrente“ tare buna, zace fara geamuri, gata sa se surpe. “Nici sa cumperi maruntisuri n-ai de unde“, spune nea Dragomir de pe banca, abia intors de la biserica, de la Sfanta Marie. Vrea sa le ia ceva nepotilor din statiune, “dar de la astea trei tarabe, ce sa le iau?“.

TERASA CAZINOULUI, PISTA ROLLERILOR. Pe vremuri, dupa ce fanfara isi incheia programul din chioscul parcului, turistii dadeau navala la prajiturile de pe terasa cazinoului. De ceva ani, nici fanfara, nici prajiturile n-au mai umplut serile de week-end.

Acum rollerii din imprejurimi si-au construit trasee si obstacole pe terasa si fac demonstratii de indemanare in a sari peste cat mai multe caramizi. In interiorul cazinoului zugravii pregatesc doua sali de conferinte, sala unei discoteci, un club si batrana cofetarie. Primarul Andrei Serban, actionar majoritar la “Perla“, societatea care detine cazinoul, crede ca Slanicul poate sa renasca daca elegantul cazinou va fi redeschis, de aceea a dat bice lucrarilor. Pe o stanca golasa de pe versantul din dreptul cazinoului, primarul s-a gandit sa urce numele statiunii scris cu litere verzi, de un metru “à la Hollywood“.

PARIU
“Ca sa faci ceva intr-un oras trebuie sa pui suflet. Aici m-am nascut si sunt indragostit de zona. Am curaj sa pun pariu ca Slanicul va deveni ceea ce a fost candva. Oamenii din tara te asaltau sa le gasesti un loc de cazare cand aflau ca esti de aici“ – Andrei Serban, primar

NOCTURNE
Numai luni Night Clubul din statiune nu e plin, in restul saptamanii turistii strang randurile in jurul celor patru dansatoare de striptease. Sunt la concurenta cu programul de cabaret de la “Venus“. Aici, dansurile orientale sau tango-urile incap pe acelasi ring. Doua doamne, venite cu bilet prin Casa de Pensii, cred despre programul de seara ca “e bine venit, numai ca domnisoarele se dezbraca prea tare si e prea mult sa umble asa prin sala de mese si sa se mai aseze pe genunchii barbatilor insurati“. Domnii aplauda cu verva data de impachetarile cu parafina de peste zi.

ISTORIC
In 1801, Mihalache Spiridon, boier de la curtea domnitorului Racovita, gonea un cerb prin valea Slanicului, nelocuita de suflet omenesc. S-a oprit sa se odihneasca si a vazut un izvor care iesea din stanca. Apa lasa o dara galbuie. Vanatorul a gustat, i-a placut apa si i-a adus si pe prieteni la izvor. Acestia si-au dat seama ca e o apa minerala intrebuintata in strainatate la tamaduirea bolilor. Statiunea, numita mai intai “Feredeile Slanicului“, apare prima oara pe harta Moldovei in 1838. Puterea de tamaduire a izvoarelor a ajuns repede peste granita. Oamenii de seama ai Moldovei au venit aici la odihna, facand sa creasca faima statiunii supranumita “Perla Moldovei“. Costache Conachi a dedicat locului poezia “Slanicul dupa 26 de ani“. Amintire a trecerii lui Costache Negri este stanca ce-i poarta numele. A fost in cateva veri la Slanic si Ion Creanga, sa faca “feredeie“, adica bai, si sa bea ape minerale. Aici a cantat pentru prima oara in fata publicului George Enescu. Alexandru Vlahuta a dedicat Slanicului o descriere impresionanta in “Romania Pitoreasca“, denumind locul “Sinaia Moldovei“. In perioada 1887-1912, apar Hotelurile Racovita, Pufu, Nemira, cat si un cazino cu sala de teatru, concert si bal. In timpul primului razboi mondial, s-au dat lupte inversunate in zona statiunii. Trupele austro-ungare si germane atacau repetat peste Muntii Cerbu si Pufu, tirul artileriei distrugand hotelurile, vilele si instalatiile balneare. Dupa intrarea trupelor germane in statiune, frumoasa cladire a cazinoului a fost transformata in grajd. Reconstructia incepe tarziu. In 1932, Hotelul Racovita era inca o ruina. (I.M.)

BAZA DE TRATAMENT, CASA PENTRU CAINI

In Slanic Moldova exista patru baze de tratament. Daca nu ti-ai luat bilet cu servicii medicale incluse, risti sa nu ai unde sa faci impachetari cu parafina. Baza aflata in centru putea primi si 3.000 de pacienti zilnic. Din 1997 zace in ruina.
IRINA MUNTEANU

“Noi nu ne jaluim, ne place al dracului de mult la Slanic Moldova”, spun doua femei din Chisinau, directoarea bibliotecii orasului si adjuncta ei. Vin aici de zece ani, pentru apele minerale si pentru salina din Targu Ocna. In fosta Uniune Sovietica, exista o adevarata industrie de turism si tratament, zic ele. Acolo te iau de la poarta, iti cara bagajul, te duc la doctor. Aici… sunt autodidacte, isi prescriu singure ce ape sa bea. Larisa si Lidia se plang ca medicii le consulta superficial. “Daca nu va supara nimic, beti de la izvorul “300 de scari”“, suna de cele mai multe ori recomandarile medicului. El nu urmareste efectele curei asupra pacientului. “Ce efect au apele? Pai intinerim pe zi ce trece!“, spun hohotind cele doua doamne trecute de 50 de ani. “Un an de zile putem munci mai cu spor. Altfel am mai veni, cu catel cu purcel, tocmai din Basarabia?“. Apele Slanicului li se par mai bune decat apele statiunilor din Cehia si Ucraina, insa statiunea nu le multumeste. “Dimineata cand se da drumul la apa, huruie tevile de parca incepe razboiul. Mancarea e proasta, dar asa trebuie, ca tinem dieta. Impartiti tot ce v-am zis la 16 sau la 32, ca sa aflati adevarul. Sotul meu zice ca exagerez“, rade Larisa.

LIPSA DE MEDICI. Basarabencele sunt cazate la Complexul Balnear Racovita, care apartine Petromului. Aici, exista o baza unde se trateaza 50-60 de pacienti pe zi. Nu exista medic. “Ar fi nevoie, dar gradul de ocupare este mic“, se scuza Arhip Dumitru, seful Complexului. Ca sa te cazezi aici, trebuie sa dispui de bani. O camera costa 725.000 lei pe noapte. Pentru cei cu venituri modeste, exista alaturi “Sanatoriul Balnear“, care are 38 de locuri. Pacientii platesc 25% din valoarea spitalizarii, adica 135.000 lei pe zi tratamentul si 47.000 lei masa. Stau cate trei-patru in camera, au grupul sanitar pe hol. Jumatate dintre ei sunt copii. Isi trateaza astmul in salina, pentru 180.000 lei pe zi, incluzand plimbarea cu microbuzul pana la Targu Ocna si inapoi si gimnastica respiratorie din salina. In “sanatoriu“ se acorda tratament si pentru pacientii cazati la vilele care nu au propria baza.

Cladirea Sanatoriului este revendicata de primarul Andrei Serban. El pretinde ca aceasta constructie a apartinut primariei inainte de 1989, si nu Ministerului Sanatatii, cum spune directoarea Sanatoriului, Maria Gheorghiu. Primarul vrea sa faca acolo spital, dar doctorita spune ca nu se justifica un spital la 4.996 locuitori, cat are Slanicul.

RUINA. Sanatoriul este unit de Complexul Petrom printr-o constructie jupuita. Fosta “Baza de tratament“, cum spune placuta albastra de la intrare. In curte cresc in voie mere padurete, mure, iarba si sticle de plastic. “Opriti motorul in timpul alimentarii“, scrie pe o poarta inchisa cu un lacat ruginit. Motoarele s-au oprit de mult aici, de prin 1997. Intrau in baza, inainte de Revolutie, cate 3.000 de pacienti pe zi. Se faceau 9.000 de proceduri zilnic, pacientii nu stateau la cozi imense, asa cum se intampla azi in plin sezon. “Erau bazine, sauna, era singurul loc din statiune unde se facea gimnastica medicala“, spune medicul Rodica Staiculescu, fost medic-sef al statiunii. Ea a auzit ca “baza“ a fost cumparata de SNCFR, care ar intentiona sa faca un hotel acolo. S-a inceput demolarea, s-au scos geamurile, aparatura si bazinele. Acum, singurul vizitator al cladirii este un caine, care trece dintr-o camera intr-alta dand din coada.

“In 1977, cand mi-am ales specializarea in “balneologie“, toata clasa muncitoare venea la bai. Turismul balnear era infloritor. Acum nu mai exista clasa muncitoare…“, spune Rodica Staiculescu, medic la baza de tratament a Hotelului Venus. Ea crede ca romanii nu sunt suficient de civilizati pentru a veni in statiunile balneo-climaterice din timp, cand starea lor ar fi mai usor de ameliorat. “Aveam astm bronsic, am fost in salina si acum nu mai sunt bolnava. Cred ca altfel as fi respirat cu ajutorul spreiurilor“, spune o femeie in varsta, care vine in statiune de 23 de ani.

In baza de la “Venus“ fac proceduri zilnic 500 de pacienti. Sunt supravegheati de catre doi medici, trei maseuri si 13 asistenti. “Suntem putini, dar numarul personalului calificat in balneologie este in scadere.“

MERE SI PLANTE MEDICINALE LANGA IZVOARE
La Slanic Moldova se fac tratamente pentru bolile digestive, hepatice, de nutritie. Statiunea este recomandata si celor cu afectiuni ale aparatului respirator, aparatului uro-genital, suferinzilor de nevroze astenice si hipertiroidii. Rodica Staiculescu se plange de proasta informare a medicilor de familie, care nu sunt la curent cu contraindicatiile statiunii. “Vin persoane cu insuficienta cardiaca si vor neaparat sa faca o baie, desi asta le-ar face rau. Abia ii convingem sa ramana aici pentru odihna“. Statiunea e contraindicata si celor care sufera de tuberculoza activa, cancer, ciroza hepatica, boli psihice.

Tratamentul balnear duce uneori la vindecarea completa, ca in cazul unor ulcere sau a afectiunilor respiratorii, la copii, si in cazul afectiunilor hepatice aflate in stare incipienta.

Pe langa apa minerala, turistii pot gasi aici si metode naturiste de tratament. Miere, adusa de o femeie tocmai de la Craiova. De salcam, pentru ficat, poliflora – buna la tratat constipatia, tinctura de propolis, pentru rani, miere cu seminte de dovleac, pentru viermi intestinali.

Bihoreanul Alexandru Albut sta de la inceputul lui iulie pana la sfarsitul lui august la Slanic Moldova. Vinde plante medicinale combinate in retete doar de el stiute. Cumpara de la el mai ales romanii plecati in Italia, Spania si strainii. “La noi e mai greu sa-l convingi pe om sa urmeze o terapie alternativa“, spune el. Plantele lui sunt bune pentru boli de ficat, stomac, inima.

AGROTURISM IN FASA

Localnicii din cele doua cartiere ale Slanicului, Cerdac si Ciresoaia, nu mai stiu ce e acela trai tihnit din cauza saraciei. Daca aud ca ar putea sa faca agroturism se arata neincrezatori. Adica sa scape de carat lemne si de spart pietre.
LAURA TOMA

Din aproape 5.000 de locuitori ai Slanicului, 500 sunt salariati. Pe multi dintre cei fara locuri de munca, primarul i-a chemat sa-i angajeze intr-o societate comerciala, care sa aiba in grija curatenia statiunii. O parte dintre ei au refuzat propunerea, caci vor “functii mai mari“. Iar femeile asteapta deschiderea unui atelier de croitorie. Numai vreo cinci localnici inchiriaza cu 300.000 camera in care isi tineau pana acum sacul de malai si damigeana cu tuica.

INITIATIVA. Doar trei pensiuni au rasarit in zona. Silviu Popa e student in Iasi, are 22 de ani si e proprietarul uneia dintre ele. Acum trei ani, pensiunea “Montana“ a mai primit o ultima margareta, asa ca acum ofera servicii de patru margarete. Tatal tanarului este inginer agronom si de 10 ani se tot straduieste sa puna pe picioare pensiunea. Are in proprietate si o fabrica de paine in localitate. Pentru agroturism au obtinut fonduri prin programul PHARE si de la Ministerul Turismului. Pana acum au investit 4 milioane de euro. Unii turisti au nimerit la ei intamplator, pentru ca n-au gasit locuri in alta parte. Altii vin de mai multi ani, pentru ca vor “familiaritatea pe care hotelul nu ti-o ofera“. “Aici e si singura piscina acoperita din Slanic si poti sa o folosesti fara sa platesti ceva in plus de 1 milion de lei, cat e camera pe noapte“, spune Ioana, o turista din Mures, privindu-si cei doi pusti care se joaca printre florile din curte.

In spatele restaurantului construit deasupra paraului, proprietarii cresc rate, gaini si curci, pentru ca turistii prefera sa-si aleaga orataniile care le surad inainte de cina, iar vinul e facut tot in gospodaria proprie. Gradul de ocupare a pensiunii pe timpul verii e 80%, iarna vin mai putini. Din toamna incepe si amenajarea partiei de sanius.

ZAVAIDOC LA SLANIC
Nea Vasile vine de la 50 de kilometri de Slanic sa le cante turistilor. De cand s-a dus moda cu fanfara, parca-i lipseste ceva locului. Cu basca aruncata la picioare isi oboseste acordeonul trecand de la o melodie la alta si saluta zambind turistii. Si-a ales zona izvoarelor, pentru ca aici e forfota toata ziua. Nu castiga cine stie ce, dar ii place sa vada ca turistii trec pe langa el fredonand. Le canta muzica moldoveneasca, pentru ca asta prinde. “Valsurile le las mai pe seara, cand le tihneste tratamentul“, spune nea Vasile. La sfarsit de saptamana mai merge pe la nunti, dar nu-si lasa banca dintre izvoare pe nimic. Cand se raresc turistii o iau incet la pas. (L.T.)

SLANIC MOLDOVA
# Inainte de 1989 veneau aici 3.000 de turisti intr-o serie
# Slanic se afla la 18 km de Tg. Ocna
# Inainte de ’89, contributia unui sindicalist pentru un sejur era 38 de lei la o leafa de 1.200
# Trei mese pe zi costa 205.000 lei, pentru turistii veniti cu bilete de la Ministerul Muncii
# Un apartament in Slanic acum ajunge cam 20.000 de euro. u In statiune nu exista piata si nici taxi
# Media anuala a temperaturii este de 7,1 grade Celsius
# In extrasezon, doar jumatate din locurile de cazare sunt ocupate

Turism culinar – La pastravaria rebusistului
Arhitectul Alexandru Rosculet este de 5 ani proprietarul pastravariei din Slanic Moldova. Tot ce a scos dintr-o mica afacere cu pravalii de haine second-hand a investit in pastravi. Acum, pe langa cele 10 bazine, are un restaurant si o cabana. In zece ani a investit aproape 100.000 de dolari.

Mult timp a facut rebusuri tematice, pe care le vindea cu 79,50 de lei careul, dar s-a lasat, ca e mult de munca cu “gospodaria pescareasca“ si pentru ca “acum se cer rebusurile comerciale, din care nu mai ai ce sa inveti“. Colectioneaza, vrand-nevrand, bani pe care turistii straini i-au lasat dupa ce s-au ospatat la el pe muzici lautaresti vechi. Iarna, fostul rebusist sta dupa spaniolii care vin la vanatoare in zona si cumpara mistreti, sa aiba cu ce sa garniseasca cele 16 feluri de muraturi pe care a invatat sa le faca. Cand nu mai gasesc cu ce sa-si umple timpul, turistii se opresc pe aleea izvoarelor in dreptul pastravariei.

Multi poposesc langa gardul de plasa si privesc bazinele pline ochi, altii fac un ocol si indraznesc sa intre pe poarta scunda din spatele careia miroase a mamaliga si bors de peste. Nu-si vinde pastravul angro pentru ca nu-i ajunge nici lui pentru restaurant, cel mult vinde trei kilograme unui turist. Ba prajit, ba la gratar cu sos de rosii, plachie sau afumat in cetina de brad, turistii amatori de pastrav tot incearca variantele propuse de meniul Rosculet. Pestele trandaveste pe masa din curte in strachini din ceramica de Horezu, iar nea Rosculet schimba din cand in cand discul, Ioana Radu sau Maria Tanase, la alegere. (Laura Toma)

Camping – Cazare ieftina pentru studenti
La un kilometru jumatate de capatul statiunii, pe un drum infundat, care altadata ajungea la Brasov, se afla “Ray-ul“. Campingul cu 150 de locuri de cazare la casute si vile de lemn. “Toata lumea il stie de “Ray” si de aceea i-am lasat asa numele. Desi acum societatea se numeste “Ereva”. Adica “avere”, citit invers“, spune Dana Fulga (foto), patroana campingului. Cel care a ales numele “Ereva“ este sotul Danei, Alexandru Fulga, poet si scriitor, fost pilot de avion.

In week-end, campingul e plin. Vin mai ales studenti, pentru ca preturile sunt mici – 400.000 lei, o casuta cu doua locuri, 500.000 lei – casuta cu trei paturi. Studentii isi aduc mancare de acasa, pentru ca e mai ieftin, de aceea patroana a decis sa nu mai deschida bucataria anul acesta. Turistii pot sa-si instaleze corturile. Un spatiu pentru cort costa 100.000 lei pe zi.

Din cauza umezelii, casutele din lemn au inceput sa mucegaiasca. Dana Fulga spune ca intentioneaza sa demoleze casutele si in locul lor sa construiasca un hotel de cel putin doua stele. Acesta se va adresa unei categorii de turisti cu mai multa putere de cumparare decat studentii. Nu va pastra aici decat discoteca in aer liber, pe ringul careia se aduna in week-end si 500 de dansatori. Ea doreste sa reamenajeze partia de schi aflata in apropiere. “Ne-au furat motorul si cablul de la partie, acum trebuie cumparate altele. Schiorii se agatau de cablu si erau trasi pana sus.“

Dana Fulga spune ca, daca drumul care trece pe langa camping ar fi prelungit pana la Brasov, statiunea intreaga ar renaste. “Tranzitul ne-ar salva pe toti din statiune.“ (Irina Munteanu)

Articol preluat din Jurnalul National, vineri 20 aug., 2004

Be the first to comment on "Slănic Moldova, sindicaliștii la cabaret"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*