La doar doi ani după luptele din august 1917, profesorul și geologul Ion Popescu-Voitești publica un articol cu un titlu dureros de sugestiv: „Nu îngrijim mormintele sacre”.
Revenit pe locurile unde soldații români își jertfiseră viața, autorul descoperea cu tristețe morminte neîngrijite, monumente degradate și inscripții pe cale să dispară. Din fericire, a avut inspirația să consemneze o parte dintre ele, lăsându-ne o mărturie istorică prețioasă.
Vă invităm să citiți acest articol, pe care îl redăm mai jos. Să nu lăsăm timpul și uitarea să șteargă ceea ce istoria a scris cu sânge… Să căutăm, să descoperim, să protejăm și să transmitem mai departe poveștile acestor locuri. Memoria eroilor nu se păstrează doar prin cuvinte, ci mai ales prin fapte.
«Mult stimate Domnule Profesor,
Acum o săptămână, cu ocazia unor cercetări geologice, am străbătut cu piciorul regiunea glorioaselor lupte din Iulie și August 1917, de la Cireșoaia, de la Măgura, din valea Slănicului și de la Fundul Bogății.
Ca să fiu sincer, plecasem de acasă cu o înălțătoare bucurie în suflet, pe care am susținut-o adesea, numai ca copil, când mă duceam cu părinții, în zilele Paștilor, la bisericuța din sat; căci mă duceam să revăd o regiune pe care o mai văzusem imediat după lupte, când, dacă pe Cireșoaia se mai simția încă mirosul prafului de pușcă, ca un miros de cădelniță într’un imens cimitir, în Fundul Bogății mai erau și leșuri inimice neînmormântate încă.
Mă mai duceam dornic să văd și măsurile nouă de întreținere, pe care jurnalele le anunțau, din partea autorităților militare superioare, că se vor lua față de mormintele eroilor noștri.
Mărturisesc însă că o adâncă durere mi-a cuprins sufletul, când am văzut dărăpănarea mormintelor improvizate atunci, pe loc, în cinstea eroilor căzuți; ba, și mai mult, unele morminte fiind în mod sălbatec jăfuite, cum sînt cele inimice de dincolo de Cireșoaia, care au săpături la picioare spre a li se fura încălțămintea, iar altele devastate de ornamente, cum este monumentul Regimentului 17 Mehedinți.
De data aceasta, am văzut de aproape câmpul luptelor de la Cireșoaia și de pe creasta ce leagă acest vârf cu Măgura.
Și câtă deosebire între puternica și înălțătoarea emoțiune simțită atunci când toate mormintele, improvizate, plăcile comemorative, crucile și grilajele albe de mesteacăn erau în bună stare, și între durerea copleșitoare ce m’a cuprins acum, când buruienile acoperiau totul, când ploaia șterse în mare parte inscripțiunile și când mâini sacrilege profanaseră morminte și despuiaseră monumentul Regimentului 17 Mehedinți!
Jurnalele anunță că, pe ziua de 12 August, Liga Culturală, secția Tîrgul-Ocnei, printr’un parastas ținut pe muntele Cireșoaia, va comemora luptele din Iulie și August 1917. Cred că aduc un serviciu real celor ce vor participa la această înălțătoare serbătorire a eroilor de la Cireșoaia, dînd aici în copie trei dintre cele mai importante inscripțiuni comemorative, pe care vremea le-a șters în mare parte și pe care le-am copiat în Iulie 1918, când erau încă în bună stare.
I. Inscripția de la mormântul inimosului profesor Ion Grămadă, mort pentru unitatea neamului la Cireșoaia, în ziua de 27 August st. v. 1917.
Mormântul acesta se găsește pe culmea Piscu, ce se lasă din Vîrful Cireșoaia-Vîrșu, ca un pinten spre Valea Bogății și Valea Arșițului, în luminișul de pădure în care iese drumul ce duce din satul Bogata, prin Valea Arșițului, la Vrînceanu, Cireșoaia.
În clapa mică a luminișului, o împrejmuire dreptunghiulară de mesteacăn, aidică lucrată de Batalionul 1 de Pionieri, închide patru morminte, grupate două câte două: spre Sud sublocotenentul Grămadă Ion, și locotenentul Spiru, iar spre Nord, sublocotenentul Bădulescu Mircea și plutonierul Georgescu Ion (v. de m.).
Mormintele ultimilor trei au cruci simple de lemn, pe când al lui Ion Grămadă, o cruce de piatră, în Iulie 1918 încă neclintită și fără nicio inscripție pe ea.
De-asupra mormântului lui Grămadă și Spiru, pe o scândură așezată de-asupra grilajului și pe latura de Vest a mormântului era scris: «Odihnesc în pace, căzuți vitejește pentru Țară, la Cireșoaia, în ziua de 27 August 1917. Nu-i vom uita niciodată. Ofițerii Regimentului 8 Vânători, 1917».
Iar la intrarea principală a împrejmuirii, pe o scândură fixată de-asupra și pe latura de Vest: «Aici se reunie pentru totdeauna sufletul Bucovinei cu acela al României libere. Profesorul universitar Grămadă, din Bucovina, ofițer de rezervă din Regimentul 8 Vânători, se odihnește lângă camarazii săi de arme, după ce au luptat vitejește alături, supt același drapel și pentru aceleași năzuințe».
II. Inscripția de pe o scândură lată, fixată vertical pe un fag secular, pe stânga drumului ce duce la Vîrful și imediat la poalele nordice ale Cireșoaiei:
EROILOR DIN CIREȘOAIA
Ti-am construit, erou ostaș,
Din lemn o cruce ș’un grilaj.
Ți-am aranjat frumos mormântul.
Groapa în care totdeauna
Stai și vei dormi sub huma,
N’a fost săpată doar de noi
Ci de obuz, ca la eroi.
Trupul e mort și putrezește,
Iar numele se tipărește
În istorii, și în biserici
Pururea se pomenește.
Frumoasă-i moartea de erou:
Nu-i chiar ca a tuturor,
Căci, de mori chiar în palat,
Și ‘n trei zile ești uitat.
V’am ridicat spre amintire
Și veșnică pomenire
Aici, pe deal, unde-ați luptat,
Un monument, mărețar curat.
P-a-o placă sus ni s’a scris
Comandantul cel neînvins
Colonelul Justinian,
Cu care la cot luptam.
După dânsul cei mai mici
Cari-au luptat chiar aici,
Maiorii și căpitanii,
Cari-au dat piept cu dușmanii.
Vînători, cînd veniți,
Dați pe șosea, nu ocoliți,
Și cetiți pe monument
Vitejii acestui Regiment,
Iar, de sus, de veți uita,
Grilaje, cruci, veți vedea;
Acolo dorm pururea
Eroii din Cireșoaia.
«Compusă și scrisă de sergentul instructor Grigorescu Dumitru, Compania de Pionieri a Regimentului 17 Infanterie, 24/4/1919.»
III. Inscripția de pe monumentul Regimentului 17 Mehedinți, de care pomenește în articolul imediat anterior.
Acest monument, lucrat în scânduri, are forma de piramidă trunchiată, prelungită, cu o cruce în vârf, așezată pe un soclu larg și cu balustradă, și împrejmuit cu mesteacăn.
El se găsește așezat pe plaiul din spre Măgura, la câteva sute de metri spre Vest de șoseaua dintre Cireșoaia și Vrînceanu. În Iunie 1918 era încă în toată splendoarea lui: grilajul curat și artistic lucrat, curtea interioară bine îngrijită, cîmpul interior din jurul soclului săpat și săpătura împrejmuită cu pahare de șrapnele de mare calibru, iar pe cîmpul săpat era scris tot cu pahare de șrapnele:
«Ridicat la 1 Aprilie 1918», inscripție ce înconjura soclul.
Scara ce duce la platforma soclului din jurul piramidei era înzăgrelită de obuze enorme, neexplodate, ca și fața de Vest a piramidei pe care se cetia inscripția următoare:
«Eroilor din reg. 17 Mehedinți, căzuți la Cireșoaia în zilele de 27—29 August 1917.
Prin noi, îngenuncheată mamă
Istoria și-a scris.
O! mucenicia unor zile
Cînd dreptu-i încă vis!
Unirea fu credința sacră
În care v’ați jertfit,
Mehedințeni slăviți de-a pururi
De neamul nost’ unit.»
Din acest frumos monument n’au mai rămas azi decât scândurile, pe care abia dacă se mai descifrează câte o literă și o împrejmuire dărăpănată ce închide un loc plin de buruieni. Paharele de șrapnele și obuzele au dispărut de mult, ca și inscripția ce ele desemnau în jurul soclului.
Aceste mici inscripții n’ar trebui lăsate să dispară, căci, în simplitatea lor literară, ele cuprind aceia ce neamul nostru a avut mai măreț, mai nepieritor, mai sfînt, sentimentul patriotic înalt, de care soldatul român a dat totdeauna dovezi prin eroismul conștient cu care și-a apărat moșia strămoșească.
În convingerea că, prin publicarea acestor inscripțiuni, aduc un serviciu real celor ce au cultul Eroilor neamului, vă rog să binevoiți a li da un loc în mult cetitul dumneavoastră ziar. Primiți, domnule profesor, expresiunea respectului ce vă păstrez.»
Dr. I. Popescu-Voitești
profesor și geolog