În perioada 10-13 septembrie, la Cireșoaia, în județul Bacău, a avut loc prima ediție a Taberei de istorie militară Urmașii Dorobanților la care au participat militari aflați în primii ani de carieră militară, din toate batalioanele subordonate Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt din Iași. Locul a fost ales pentru că aici, pe dealurile Cireșoaiei, în Primul Război Mondial, au fost purtate lupte importante pentru soarta Marelui Război, de ostași ce au aparținut Regimentului 15 Dorobanți Războieni, unitate ale cărei tradiții de luptă sunt duse mai departe de Batalionul 151 Lupii Negri.
Toamnă blândă, frumoasă, de septembrie, și un drum spre Slănic Moldova pe care l-am făcut mânată de curiozitatea de a vedea cum poate fi o tabără militară cu tematică istorică. Pentru mine, ca pentru orice militar, o tabără înseamnă instrucție. Dar ai să vezi, Sonia, ce mult va conta pentru tinerii aceștia să își cunoască istoria! Altfel vor privi lucrurile, altfel se vor raporta la ce au de făcut, mi-a spus plutonierul-adjutant principal Lucian Irimia, colegul meu și unul dintre inițiatorii proiectului, atunci când m-a invitat la Cireșoaia.
Am lăsat asfaltul în urmă și din satul Cerdac am început să urcăm pe un drum sinuos și dificil spre culmile unde, în urmă cu mai bine de o sută de ani, au fost purtate lupte decisive pentru soarta țării. Atunci când România mai însemna doar o palmă de pământ, ostașii români, parte din ei dorobanți ai Regimentului 15, au luat în piept dealurile Cireșoaiei și au îndrăznit să ocupe pozițiile inamice de acolo, de sus, unde acum a fost amplasată o cruce de piatră ce amintește faptele lor de eroism.
Urmele tranșeelor, gropi lăsate de exploziile proiectilelor de artilerie, tuburi de cartușe, potcoave, colți de lup din fier ruginit încă înspăimântător de periculoși, toate cu povești mute pe care militarii aflați la începutul carierei, participanți la tabăra de istorie militară, au dorit să le afle. Vestigii și lecții susținute de specialiști în istorie militară au captivat auditoriul într-un fel în care poate nu te-ai fi așteptat să vezi la oameni maturi.
Am încercat, în mica mea prezentare, să arăt participanților cum erau duse luptele în Primul Război Mondial, cum lupta o subunitate de infanterie și cum era dusă lupta de tranșee. Militarii au nevoie să știe mai multe din istorie despre aceste aspecte, despre cum au luptat bunicii și străbunicii lor, pentru a analiza apoi ce s-a schimbat și ce a rămas la fel, a spus istoricul Emil Boboescu, de la Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I.
Tinerii militari s-au arătat încântați de program. Au pus întrebări și au mers în teren, pe urmele dorobanților. Acolo, cu ajutorul unui detector de metale, au găsit fragmente din muniții explodate. Curioși s-au dovedit a fi și la Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei.
Cel mai interesant mi s-a părut tocmai această idee de a ne reîntoarce în aceste locuri istorice, unde s-au purtat aceste bătălii. Înveți foarte multe și înțelegi altfel istoria, ne-a spus sublocotenentul Enache Dănuț – Batalionul 151 Războieni din Iași. De aceeași părere este și sergentul Răzvan Boeru din Batalionul 814 Tancuri, care crede că astfel de tabere ar trebui să fie organizate în toate zonele istorice din țară. Altfel simți istoria și avem foarte multe locuri unde poți să o descoperi.
Soldatul Dragoș Petrescu ne-a mărturisit că a fost îndemnat să participe la această tabără de comandantul lui de companie. Nu regret că am venit, pentru că este important pentru un militar să își cunoască istoria. Doar așa putem ajunge să scriem și noi istorie.
Acest proiect, care a fost posibil prin implicarea colonelului Ionel Munteanu și a plutonierilor-adjutanți principali Romeo Gheorghe și Lucian Irimia, a pornit în 2017, odată cu cercetarea dealurilor Cireșoaiei în încercarea de a găsi locul în care au luptat dorobanții Regimentului 15. Așa a fost realizat și amplasat monumentul ce poate fi văzut de pe drumul spre Târgu Ocna.
Cruce care nu ar fi putut fi realizată fără sprijinul unor oameni inimoși din această zonă, precizează colonelul Ionel Munteanu – șeful de stat major al Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt. Aflu astfel povestea întâlnirii cu
Cornel Solomon – agent principal în rezervă, care a ieșit, providențial, în cale atunci când drumurile păreau să nu mai ducă nicăieri. Și mai aflu și povestea din spatele ideii de a ajunge la Cireșoaia. Eram tânăr ofițer și, la fiecare deschidere de an de instrucție, comandantul ne amintea de luptele de la Cireșoaia. Anii au trecut și nu mi-a ieșit deloc din minte să aflu unde este această Cireșoaia și ce este acolo?, spune colonelul Munteanu.
Am auzit, în toate zilele, o mulțime de povești frumoase. Prea multe pentru a le reda acum. Vom reveni, cu siguranță, pe urmele dorobanților, pentru că, așa cum spunea și Lucian, îți dai seama că merită tot acest demers atunci când, la răsăritul soarelui sau la sfârșitul zilei îi vezi pe acești tineri cum se adună și povestesc unul altuia ce au văzut, ce au învățat, ce vor să mai afle.