De când am început să înțeleg lumea, am auzit de un moș cu barbă albă, îmbrăcat în roșu, de la Polul Nord, care călătorește prin toată lumea și împarte cadouri la copiii cuminți, în ajunul Crăciunului. De aceea se numește Moș Crăciun sau Santa Claus în engleză, Weihnachtsmann în germană, Pere Noel în franceză, Papa Noel în spaniolă și lista poate fi foarte lungă, dar să rămânem la Moș Crăciunul nostru.
Îmi place foarte mult sa primesc cadouri de la Moș Crăciun si tot anul il aștept cu nerăbdare, dar recunosc ca de multe ori sunt dezamăgit pentru ca întotdeauna, când făceam un lucru care nu-i convenea unui adult, auzeam următoarele ”Dacă ești rău, Moș Crăciun nu vine la tine anul acesta!” sau ”Dacă nu te cumințești vei fi singurul copil care nu va primi nimic de la Moș Crăciun anul acesta!”. Aceste cuvinte le-am auzit spuse și de mama lui George prietenul meu de la grădiniță și de mama Alexandrei, prietena mea din scara blocului și de bunica lui Vali, prietenul meu de pe strada noastră și de tatal Gianinei, prietena mea din parc și de la bunicul Anei, prietena de la clubul de înot. Păi dacă la toți prietenii mei nu vine Moș Crăciun pentru că au fost ”răi” am concluzionat că totuși nu voi fi chiar singurul copil fără cadou, ceea ce însemna ca exista o posibilitate ca părinții mei sa îmi fi exagerat comportamentul meu. Problema era ca în același timp tot eu gândeam ca s-ar putea să fie și adevărat, pentru că adulții nu mint niciodată!
Eram foarte confuz… dar să mergem mai departe. Stresul cu ”Nu primești nimic de la Moș Crăciun dacă nu ești cuminte!”, începea din păcate imediat după ce pleca Moș Crăciun și ținea tot anul următor. Ca să înțelegeți, pe 24 decembrie seara venea Moș Crăciun, iar pe 25 decembrie deja eram apostrofat de un adult cu următoarea frază: ”Deja ai început să faci prostii, vezi că la anul nu mai vine Moșu, fii cuminte!” sau și mai rău ”La noapte vine și îți ia cadoul înapoi dacă nu te cumințești, că Moșul este încă în zonă!”
Bun, deci trebuia să-mi fac griji și de cadoul pe care deja îl primisem anul acesta și de care nu mă mai bucuram, deoarece îmi era frică să nu vină moșul să-mi ia cadoul primit, dar și de cadoul de anul viitor. Situația devenise foarte frustrantă.
Mi-am dat seama că trebuie să fac ceva în privința asta, să mă întâlnesc cumva cu Moș Crăciun și să stabilesc clar care sunt greșelile acceptate și care nu…. De exemplu și mama a făcut firmituri o dată prin casă și tot a primit cadou, tata a stricat mașina și tot a primit cadou, bunica a spart serviciul bun de masă și tot a primit cadou, bunicul și-a rupt pantalonii și tot a primit cadou, iar pe ei nu i-a amenințat nimeni că nu mai vine Moș Crăciun. Chiar nu mai înțelegeam nimic. Așa că am decis că doar moșul mă poate lămuri.
Dar cum să-l întâlnesc, pentru că mi s-a spus că nici un copil nu l-a întâlnit până acum? Ia stai așa!, tocmai mi-am amintit, la Mall la noi în oraș este un moș care dă cadouri copiilor, deci poți să-l întâlnești! Dacă aș putea avea o conversație în particular, poate mă lămurește el. Cum mi-a venit gândul acesta nu m-am putut liniști până nu am găsit momentul în care să-i propun mamei să mergem împreună la Mall pentru că vreau să-l întâlnesc pe Moș Crăciun. Mama nu s-a lăsat prea mult rugată așa că în săptămâna cu Crăciunul, împreună cu mama și plin de nerăbdare, am plecat la Mall. Speram să îl găsesc și anul acesta acolo… și da, era acolo. M-am pus la rând și am așteptat plin de nerăbdare și, la un moment dat, mi-a venit și mie rândul:
– Bună Ziua, Moș Crăciun!
– Bună dragul meu, îmi răspunde Moșul, cum te cheamă?
– Toma.
– Ia spune-i la Moșu, ai fost cuminte anul acesta?
Exact la țanc, tocmai pentru asta venisem, să lămuresc problema cu “Ai fost cuminte?” , așa că i-am spus Moșului:
– Știi, Moș Crăciun, eu nu am venit la tine ca să primesc un cadou, eu am venit pentru că doresc să stăm de vorbă. Cadoul pe care poți să mi-l faci este să mă lămurești cu ceva: ce legătura este între cadou și cât de cuminte am fost? Se poate?
– Ho, Ho, Ho! A râs Moș Crăciun și mi-a zis: Ai venit unde trebuie, da, cred că pot să îți dau un răspuns. Dă-mi voie să mai ofer câteva cadouri și apoi putem sta de vorbă.
Așa a și fost, după ce Moșul a mai împărțit câteva cadouri și-a luat o pauză și am putut sta de vorbă și iată ce am aflat:
– Dragul meu Toma, Sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare a bunăvoinței, iubirii, a armoniei și a bucuriei. Eu exist pentru că voi credeți în mine și pentru că mă așteptați cu atâta nerăbdare în fiecare an. Sunt un simbol, o legendă frumoasă, pentru cei mici și cei mari de aproape 200 de ani și sunt fratele mai mic a lui Moș Nicolae, care este cu mulți ani mai bătrân decât mine. Exist pentru că aduc bucurie în sufletele voastre în Seara de Crăciun, care este momentul bucuriei și al bunăvoinței, după cum am mai zis. Din punctul meu de vedere toată lumea este cuminte și cu sufletul curat, de aceea ofer cadouri tuturor, cadouri pe care bineînțeles că nu le iau înapoi. Bucuria voastră este și bucuria mea. În seara de Crăciun, cel mai frumos cadou pe care îl primesc este luminița din ochii copiilor când își văd cadourile sub brad. În ceea ce privește răspunsul la întrebarea „Ce înseamnă să fi cuminte?”, pot să îți spun următoarele: a fi cuminte nu înseamnă să nu greșim niciodată, toți greșim, chiar și eu o mai supăr din când în când pe Crăciuniță (știi, îmi place să mănânc multe dulciuri și Crăciunița se supără pe mine, pe bună dreptate). Dar cel mai important lucru este să știm să ne cerem iertare și să încercăm să îndreptăm greșeala. Îți mai amintești ce a făcut mama ta după ce a umplut casa de firmituri?
– Da, a făcut curat în toata casa.
– Dar bunica când a spart farfuriile?
– Le-a cumpărat la loc.
– Dar tata, când a stricat mașina?
– A reparat-o.
– Dar bunicul când și-a rupt pantalonii?
– I-a cusut singur, deși nu se prea pricepe și a trebuit să-i desfacă bunica și să-i coasă din nou.
– Ho, Ho, Ho, nici eu nu mă pricep prea bine la cusut.
– Dar tu când nu ți-ai lăsat prietenul să se joace cu jucăriile tale?
– De unde știi, moșule?
– Păi uite că știu. Nu ți-am zis că eu sunt o legendă?
– Ba da.
– Ei bine, în legendă, Moș Crăciun le știe pe toate, nu-i așa?
– Da, așa este. Păi, i-am cerut scuze prietenului și i-am spus că acum se poate juca și că vreau să fim în continuare prieteni.
– Vezi? Ai reparat greșeala!
– Mulțumesc Moș Crăciun, nu te mai rețin și îți mulțumesc că mi-ai oferit un mare cadou. De acum înainte nu voi mai fi stresat că primesc sau nu cadou, sau că sunt rău, sau că îi dezamăgesc pe ceilalți pentru că știu că nici tu nu ești perfect, Moș Crăciun, nici mama, nici tata și pentru că știu că a fi bun înseamnă să îți dai seama de greșeli și să le îndrepți.
În seara aceea am avut cel mai liniștitor somn pentru că știam că sunt un om valoros chiar dacă mai greșesc uneori și că Moș Crăciun nu mă va uita de sărbători.