Monstrul de gheata

Dupa lupta infioratoare cu monstrul cu infatisare de vierme si cap de scorpion, am ajuns cu totii teferi acasa si eu am hotarat sa se organizeze in fiecare luna o astfel de excursie cu clasa noastra.
Noi, luna asta am plecat pe un taram indepartat despre care citisem ca se afla un monstru de gheata care era de 15 ori mai mare decat un om normal si nimeni pana atunci n-a putut sa-l invinga vreodata. Asa ca am hotarat sa ne incercam norocul si sa plecam cu gandul ca noi putem invinge acel monstru.
Bineinteles, ne-am dotat cu arme laser pentru ca data trecuta nu aveam nimic la noi si nu voiam sa intram si de aceasta data in panica.
In acea zona era doar un singur tip de climat, climatul subpolar astfel ca era tot timpul iarna. Noi am calatorit 3 zile si 3 nopti cu o masina, iar cand am ajuns acolo, am ramas uimiti. Nu era nici un monstru! Si am inceput sa cautam indicii care ne-ar fi spus ca totusi exista un monstru de gheata.
Nu am gasit nimic, pana cand ne-am apropiat de o bucata de gheata imensa unde inainte se afla un lac; parea desprinsa dintr-o alta lume, chiar puteai sa iti vezi imaginea perfect. Eu uitasem ca am mai citit ca daca il deranja cineva, omora tot ce gasea in cale, iar acum dormea in acel lac.
Inainte ca, chimistul Cavendish sa creeze monstrul de gheata acolo locuiau foarte multi oameni, era ca un fel de tara, dar mica. Iar monstrul de gheata i-a mancat cu lacomie pe toti locuitorii acelui taram si nimeni de atunci nu a mai incercat sa-l doboare.
Acel chimist a lucrat 10 ani la acest proiect, nici el nu stia ca va fi atat de periculos si inainte de a fi mancat, a terminat de scris cartea despre inventiile si descoperirile sale, printre care se afla si aceasta mica povestioara.
Inainte de a aparea monstrul, acea regiune avea toate anotimpurile. Cand a venit pe lume avea dimensiunile unui om normal. A fost creat sa faca toate treburile casnice si sa ne scape de toate greutatile. Inainte, el se hranea cu insecte, dar cand a crescut mai mare manca oameni pana a ajuns la dimensiuni impresionante, apoi a transformat totul in gheata, ciripitul pasarelelor a disparut si totul era invaluit intr-o liniste profunda. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am incercat sa calc pe acea bucata imensa de gheata. Cand piciorul meu a atins gheata, ea se crapase iar monstrul a iesit de sub ea.
Era foarte nervos pentru ca ii calcasem teritoriul si ca il deranjasem. Parea infiorator, asa ca incepuseram sa tragem in el, fiecare avea cate o arma, chiar si supraveghetoarea, dar nu parea a avea efect. Dupa un scurt timp a inceput sa scoata un sunet infiorator ca si cum l-ar fi durut. Noi am continuat sa tragem iar dupa scurt timp, a explodat zguduind intregul glob pamantesc, iar bucatile din care era format monstrul s-au transformat in fulgi de zapada catifelati.
Eram extrem de fericiti ca reusiseram sa-l doboram. Acum acel taram se numeste GROENLANDA unde au inceput sa se stabileasca foarte multi oameni, iar acel lac poarta numele de Oceanul ARCTIC sau inghetat.

Eliza Mititelu