Scurt Istoric


Cireşoaia este o localitate situată pe şoseaua care duce la Slănic Moldova, la o depărtare de şapte km de oraşul Târgu Ocna. Începutul localităţii Cireşoaia coboară în urmă cu circa 190 ani. La începutul veacului al XIX-lea, valea Slănicului era nelocuită, acoperită de păduri seculare. Satele de pe această vale au apărut în urma descoperirii apelor minerale, în 1801.
ciresoaia_biserica
Iniţial, localitatea nu a purtat numele de Cireşoaia, ci de Slănic; mai târziu, când acest nume a fost rezervat staţiunii balneare, s-a numit “Sfânta Ana”, căreia i-a fost destinată biserica. Ulterior s-a mai numit “Satu-Nou-Băi”, apoi şi “Satu-Biserica”. După ultima organizare administrativă a judeţului Bacău, localitatea a primit numele de Cireşoaia, după numele masivului muntos de alături, fost teatru de război între anii 1916-1918.

Locuitorii provin din localităţi învecinate, în special din Târgu Trotuş şi din Grozeşti; mulţi sunt proveniţi şi din Transilvania. Cei mai mulţi sunt de origine secuiască. Ocupaţia iniţială a fost de cioplitori în piatră; ulterior, în bună parte s-au angajat în domeniul petrolier şi în mina de sare din Târgu Ocna, în timp ce femeile lucrau în staţiune.

interior biserica ciresoaiaPrima biserică a fost clădită din piatră în 1841: lucrările au durat 75 de ani, până în 1916, când biserica a fost distrusă de vitregiile războiului împreună cu casa de lângă biserică. Timp de 30 de ani serviciile religioase s-au ţinut într-o sală amenajată în casa ce se construise pentru dascăl. În 1922 s-a început construirea bisericii noi, lucrare care s-a finalizat în 1946 sub conducerea preotului Anton Tălmăcel, paroh de Târgu Trotuş.

Multă vreme comunitatea catolică din Cireşoaia a fost filială a parohiei Grozeşti, mai apoi a celei din Târgu Trotuş, până în 1968 când a fost declarată parohie independentă. Primul paroh a fost pr. Ştefan Erdeş, care a reînnoit biserica în interior. Între timp, biserica devenind neîncăpătoare, a suferit noi transformări, în sensul că a fost mărită încă o dată, lucrări conduse de părintele paroh de atunci Iosif Păuleţ.