Hârtia aurie pentru cadoul de Crăciun

Într-o zi, tatăl tocmai sosit acasă, îsi găseste biroul răvăsit si  descoperă că din rola de hârtie fina aurie, păstrată „pentru ocazii  deosebite” a mai rămas doar un rest si acela ciopârtit. Nervos peste  măsura, începe sa strige la fetita lui de 6 ani, o ceartă si apoi  încheie amenintând-o:
„În câteva zile este Crăciunul. Pentru tine nu o sa fie nimic sub brad!”
În  seara de Ajun, când tatăl s-a întors de la serviciu, fetita l-a  asteptat în hol, i-a întins o cutie împachetată în hârtia aurie si cu  voce vinovată a spus: „Este pentru tine Tati. Crăciun fericit!”
Tatăl  înduiosat si cumva rusinat pentru felul în care a reactionat câteva  seri înainte, o mângâie pe părul buclat, îsi dezbracă paltonul, îl  agată în cuier si curios, desface repede pachetelul. Dar… spre  surprinderea lui…cutia este goala! Si atunci simte din nou cum sângele  îi clocoteste de mânie si strigă: „Ai risipit hârtia asta scumpă pentru a împacheta o cutie goala?!”
Fetita, cu lacrimi în ochi, abia reuseste sa mai îngâne înainte de a izbucni în plâns: „Dar Tati, am pus atâtia pupici în ea, până am umplut-o!” Câteva  secunde, colericul tată nu-si revine din stupoare, apoi înduiosat peste  masura, îngenunchează în fata fetitei si o mângâie, negăsind nici un  cuvânt potrivit! Câteva luni mai târziu, fetita este lovita de o masină si… devine îngeras. Dupa  înmormântarea fetitei, tatal a păstrat cutia aurie  întreaga viata, lânga patul lui… În fiecare seară a deschis cutia si si-a luat un pupic,  din pretiosul cadou pe care fetita lui dulce i l-a dăruit cu inima  curată…