Moment liric: La poarta Cireșoaiei



La poarta Cireșoaiei
Bat clopotele-ntruna
Anunță vijelia
Și jalea și furtuna

E vijelia aia
Ce zâmbete alungă
Iar dușmănia-n suflet
Începe să se strângă

E trist să vezi cum omul
Se schimbă pentru bani
Și-și uită rostu-n lume
Și-așa trec ani și ani

Unde-i copilăria
Cea veselă, zburlie
Când poleiam magie
Printre copilărie

Și nu credeam nicicând
Că banii și averea
Vor rupe acea vrajă
Întunecând plăcerea

Și lumea să se schimbe
Nicicând n-aș fi crezut
Că pentru bani oricine
Va trece pe ton mut

Azi clopotele bat
Dar cine să le-asculte
Urechile-s plecate
Iar gurile sunt mute

Când internetul schimbă
Cu totul caracterul
Ne ocupă tot timpul
Doar lui noi îi știm felul

Pe masă acum punem
O pâine virtuală
Că e mai consistentă
E leac la orice boală

Pe vârful Cireșoaiei
Flutură mândru steagul
Ți-e drag să îl privești
Îți e mai mare dragul

Dar mie nu mi-e teamă
Sincer, nu mi-e rușine
Că încă mai am zâmbet
Și-mi fierbe sânge-n vine

Și-atât cât mă țin bine
Și voi fi sănătos,
Voi scrie fără teamă
De satul meu frumos.

Imagine și versuri: Ionuț Miler

Articole corelate