Interviu Maria Miler : Fericirea celuilalt este mai importantă decât a ta



Maria a avut, are și datorită voinței sale de fier dovedește prin tot ce exprimă că va avea întotdeauna ambiție de patinatoare și spirit de luptătoare. Chiar dacă drumul vieții ei a avut multe scurtături, multe versiuni ușoare și multe variante ocolitoare, ea a ales să le evite și să continue să meargă doar pe cel lung, pietruit și anevoios, știind că la capătul efortului o va întâmpina o odihnă prețioasă și o sumedenie de motive care o vor face să zâmbească din plin. Iar când soarta i-a întins cufărul cel imens cu daruri, ea a ales darul cel mai mic, dar cel mai prețios: muzica. Muzica este cea care o caracterizează, cea care o încurajează, cea care o încântă și cea care i-a oferit și probabil îi va oferi întotdeauna prilejul de a fi apreciată, solicitată și iubită.

Cireșoaia.ro: Ce înseamnă muzica pentru tine?
Maria Miler: Pentru mine, muzica este magie pură. Muzica este stilul meu de viață. Tot ce fac, raportez la muzică și prin muzică. Este o forță puternică, este o parte din mine, din noi toți. Muzica unește, alină, vindecă, purifică. Muzica este atât de atotcuprinzătoare, încât este dificil să o sintetizezi în câteva cuvinte. Cu toate acestea, simt că muzica mă ajută cel mai mult în momentele în care doresc să-mi exprim emoțiile sau mă susține cel mai mult atunci când cuvintele nu mai au nici o putere. Ea este cea care mă unește cu cei din jurul meu și mă face să văd bunătatea și vibrația oamenilor.

Când ţi-ai descoperit vocaţia? Care a fost momentul în care ai ştiut că vei fi cântăreaţă?
Nu cred că există un moment concret în care am descoperit această vocație minunată. Cred că fiecare dintre noi ne naștem cu o anumită vocație care ne-a fost dăruită cu un scop anume, vocație pe care o descoperim într-un anumit moment al vieții. Pot spune cu sinceritate că m-am îndrăgostit de muzică de la grădiniță, când abia așteptam să învățăm cântecele. Atunci am avut primul moment solo din viața mea cu melodia „La oglindă”. Din acest moment, am început să mă dezvolt încet-încet pe plan muzical. Îmi amintesc că abia așteptam să merg la repetițiile unde se pregăteau momente muzicale (serbări, spectacole, concursuri, festivaluri). Aici trebuie să o menționez pe doamna profesoară de muzică, Elena Befu, căreia îi sunt recunoscătoare pentru acele clipe minunate. Din clasa a V-a până la liceu, am făcut o pauză de la aceste pregătiri, timp în care m-am axat foarte puternic pe materii la nivel teoretic. Credeam cu ardoare că voi deveni medic chirurg. Ba chiar îmi plăceau foarte mult obiectele precum matematica sau chimia. Am urmat apoi liceul cu profil matematică-informatică, unde aveam rezultate destul de bune. Cred că momentul în care am descoperit vocația a fost în clasa a XI-a când mai multe persoane îmi recomandau să mă pregătesc pentru Arte, deoarece acolo e locul meu. M-am decis să le ascult și să încerc. La recomandarea unei persoane apropiate, în clasa a XII-a am început pregătirile de canto cu o profesoară minunată, Brândușa Moțoc, de la Colegiul Național de Artă „G. Apostu” din Bacău. Dumneaei a avut încredere în timbrul meu de la primele sunete și mă simt norocoasă că am întâlnit-o și că m-a încurajat să continui pe acest drum. După care a urmat admiterea la Universitatea Națională de Arte „G.Enescu”, din Iași, unde am întâlnit-o pe maestra Cristina Simionescu, o adevărată artistă și un om deosebit, care îmi este îndrumătoare și în acest moment.

Îți mai amintești care a fost primul concurs de muzică pe care l-ai câștigat?
Desigur. Aceste momente sunt foarte greu de uitat. Primul concurs la care am obținut premiul I a fost în clasa I, cu melodia „O bătrână într-o gară”. Cântecelul l-am învățat de la mama mea; ea a fost cea care m-a pregătit pentru această competiție. Negativul l-ai creat chiar tu, dacă îți mai amintești.

Da, îmi amintesc, acel „negativ” era înregistrat pe o casetă audio cu orga de la biserică…
Al doilea concurs câștigat de mine a fost în clasa a IV-a, când am participat la un concurs județean, cu melodia „Fluierașul”, sub îndrumarea doamnei profesoare Elena Befu. Următorul concurs la care am participat a fost în primăvara anului acestuia, Concursul Național de Interpretare, „Achim Stoia”, unde am obținut locul III, iar cel mai recent concurs a avut loc în noiembrie, Concursul Național de Interpretare „Eduard Caudella”, unde am obținut locul I la secția Canto.

Felicitări! Spune-mi, ce înseamnă să fii o cântăreață de operă? Care e programul unei zile obișnuite?
Să fii cântăreață de operă este un lucru foarte nobil. Este o meserie care necesită mult studiu, în special individual. Este nevoie de o pregătire îndelungată, în care trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și în care să ai puterea de a descoperi partea din tine care te face artist unicat. Pentru a fi un cântăreț de operă, trebuie să fii și un actor bun, deoarece trebuie să creezi un personaj prin intermediul muzicii. Farmecul vieții de artist este că nici o zi nu seamănă cu alta. O zi obișnuită ar cuprinde: o oră de canto individual, două ore de repetiție în cadrul corului academic „Gavriil Musicescu”, în care activez în prezent, o oră sau două de studiu, o oră sau două de sport, o oră de lectură (beletristică sau cărți care se ocupă cu studiul muzicii sau al cântăreților).

Care a fost primul tău rol important? Sau prima reprezentație importantă?
Primul meu rol important pe care l-am reprezentat pe o scenă a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” este rolul Donnei Elvira din opera „Don Giovanni”, de Wolfgang Amadeus Mozart. Acest spectacol a avut loc odată cu susținerea lucrării de licență, lucrare în care am analizat acest personaj din punct de vedere stilistico-interpretativ.

Care sunt artiștii tăi preferați?
Sunt mulți artiști pe care îi admir. Mă bucur enorm când văd că artiștii români sunt renumiți la nivel internațional. Primul care îmi vine în minte când vine vorba de artiști favoriți este inegalabilul Luciano Pavarotti care nu încetează să fie un model inspirațional pentru artiștii lirici. De asemenea o îndrăgesc mult pe Mirella Freni, pe Angela Gheorghiu, Leontyne Price, Ghena Dimitrova, Jessye Norman, Bryan Hymel, Leona Mitchell și lista ar putea continua, deoarece sunt mulți artiști extraordinari pe scena operei.

Ai o arie preferată?
Recunosc că am mai multe arii favorite; e dificil să aleg una singură. Însă am un rol favorit, Liu din opera „Turandot”, de Giacomo Puccini. Îndrăgesc mult acest personaj deoarece ne arată cât de puternică poate fi dragostea, atunci când este sinceră și ce înseamnă sacrificiul pentru binele celui de lângă tine.

Care au fost experienţele care te-au învăţat să vezi lucrurile diferit?
Pot spune că atât experiențele muzicale, cât și cele personale au contribuit la mai multe schimbări în ultimii ani. Am trecut de la o extremă la alta, am copilărit într-o familie foarte numeroasă, de la care am învățat ce înseamnă curajul și care sunt valorile cele mai importante în viață. Îmi place foarte mult să risc și de aceea îmi doresc să experimentez lucruri noi, care nu se întâmplă întotdeauna cum ne dorim noi. De cele mai multe ori, experiențele sunt mai surprinzătoare decât ne putem închipui. Tocmai în asta constă farmecul vieții. Acest lucru mă face s-o iubesc și să mă bucur de ea din plin.

Ţi-ar fi plăcut să te naşti în altă parte?
Mi-am pus această întrebare de multe ori. Și răspunsul e de fiecare data același: nu. Cred că fiecare dintre noi se naște într-un anumit loc cu un anumit destin pe care suntem datori să ni-l creăm. De fiecare dată când apare tentația să observ că există locuri mult mai bune de trai, îmi spun totodată că se va ivi ocazia de a fi vizitate, deci nu există nici un regret legat de acest fapt.

Crezi că oamenii au puterea să fie mai buni?
Cred cu tărie în bunătatea oamenilor. De asemenea, cred că acest principiu, al bunătății trebuie mai mult încurajat si mai promovat. Ar fi formidabil să se ivească o modă pe această temă. Am purta-o cu toții, e gratis.

Care este cea mai importantă lecţie pe care ţi-a predat-o viaţa?
Până acum, viața m-a învățat că cea mai mare bucurie este cea de a dărui și că nu iubești cu adevărat decât atunci când fericirea celuilalt este mai importantă decât a ta. Tocmai de aceea, mă străduiesc să dăruiesc celorlalți din ceea ce mi-a fost dăruit. Să îi fac să simtă bucurie și emoție prin intermediul muzicii. Abia aștept să văd ce surprize a mai pregătit!

De Crăciun, cu ce gânduri te întorci acasă?
De Crăciun, mă întorc cu mult dor și multă dragoste către familia mea. Este unul din momentele mele favorite ale anului, deoarece este un timp prețios pe care îl petrec cu frații și părinții mei, pe care îi revăd doar de câteva ori pe an. Pe unii dintre ei, doar de Crăciun. Alături de ei, pot să retrăiesc aceleași bucurii pe care le simțeam cu cinci ani sau cu zece ani în urmă. Deja simt aroma de mere coapte la gura sobei.

Paul Bertalan / Introducere de Ionuț Miler