Ion Grămadă, eroul de la Cireșoaia



Ne-a parvenit la redacție o lucrare de o mare valoare istorică pentru localitatea noastră: „Eroului dela Cireșoaia: I. Grămadă – Omagiu prietenesc și camaraderesc de Prof. univ. D. Marmeliuc și Prof. univ. I. Andrieșescu”. O vom pune la dispoziție în varianta online, având convingerea că fiecare dintre noi trebuie să ne cunoaștem istoria și să ne respectăm eroii care s-au jertfit chiar pe aceste locuri pentru întregirea neamului. La 27 august 2016 se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial.

August 1917, Frontul de la Cireșoaia
Pentru a întări rezistența armată în fața inamicului, generalul Eremia Grigorescu cere ajutoare Marelui Cartier General. Printr-un ordin de urgență aprobat de regele Ferdinand, sunt trimise la Cireșoaia noi divizii de cavalerie, vânători de munte şi grăniceri.

Ion Grămadă în tranșeele de pe vf. Cireșoaia. Desen de D. Stoica

Ion Grămadă în tranșeele de pe vf. Cireșoaia. Desen de D. Stoica

Din Batalionul 1, Regimentul 8 Vânători, Divizia 8, Armata a II-a de operații, face parte și elevul plutonier Ion Grămadă. Inflăcărat de dragostea pentru glia strămoșească, scriitorul se înrolase voluntar în Armata Română în octombrie 2016, fiind repartizat la Școala Militară din Botoșani. „Totdeauna la datorie, continuu curajos și, pe cât se putea atunci, voios, Ion Grămadă a fost o pildă de elev al Școalei. Făcea continuu planuri, era mereu optimist, se gândea cu hotărâre la lupta în care va intra. Când am fost întrebați la ce regiment dorim să fim repartizați, amândoi am cerut Reg. 8 Vânători” își amintește camaradul său, D. Marmeliuc. Însă, dintr-o greșeală de cancelarie, doar Ion Grămadă ajunge la Vânători.

Ion Grămadă avea 31 de ani când a fost trimis pe frontul de la Cireșoaia, preluând comanda unui pluton din Batalionul 1 al Regimentului de Vânători. Intrarea în luptă a vânătorilor de munte avea să constituie o mare surpriză pentru inamicul austro-ungar, care a fost nevoit să se retragă și să cedeze cota 772. Luptele s-au întins pe mai multe zile, armata română înregistrând pierderi de peste 1200 de soldați.

In așteptarea asaltului final, Ion Grămadă a avut răgazul să-și analizeze viața și să scrie prietenilor despre trăirile și sentimentele pe care le încerca. O adevărată expunere filozofică constituie acest fragment-document din scrisoarea trimisă d-nei Constantinescu, chiar cu câteva zile înainte de a fi ucis:

„Onorată Doamnă,

Nu vă mai trimit scrisori prin soldați. S-a terminat cu delegațiile căci pe front, unde mă aflu acu, așa ceva e foarte greu. De aceea voi fi mai puțin guraliv și mai zgârcit la vorbă, ceea ce desigur că n-o să-mi strice.

Aici mi-am schimbat viața și, adâncindu-mă în sufletul meu, m-am revăzut pe mine, stând de multe ori de vorbă ore întregi cu mine însumi. Adesea îmi fac bilanțul vieții mele și mă întreb ce bine am făcut eu pe pământ. Și totdeauna regret că n-am putut lucra mai mult, spre a aduce mai multă fericire altora. Căci atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-a făcut altora. Incolo totul e praf și cenușă pe care le spulberă vântul. (…)

Războiul nostru e sfânt.

Cum v-am spus, regret numai că nu mi-am legat numele de o faptă nepieritoare, care să aducă folos altora. Dar sper că în lupta ce mă așteaptă în curând îmi va ajuta Dumnezeu să îndeplinesc o faptă, care să mă treacă la nemurire. (…)

Necunoscutul acela, spre care mergi, mulțumirea că-ți faci toată datoria, suprema datorie: intensitatea cu care trăiești viața ce ți-a dăruit-o Dumnezeu constituie un farmec de care vibrează toată ființa ta. Doamne ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.

Vă rog – dacă nu vă supărați – trimiteți-mi o cruciță și un port-carte mic, nu mare, spre a-mi putea ține banii și niște suveniruri ale mele, pe care le-ar putea distruge ploile.

Vă sărută mâinile cu respect,
Elevul plutonier Ion Grămadă”

În mod tragic, gândul scriitorului de a rămâne în conștiința umanității printr-o faptă nepieritoare i s-a împlinit.

Mormantul lui Ion Gramada din Poiana Vranceanu lângă dealul Ciresoaia

Mormantul lui Ion Grămadă din Poiana Vrânceanu, lângă vf. Ciresoaia

Cităm: „In acea fatală zi de 27 august, cu arșiță și soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contra-atac îndrăzneț, Ion Grămadă a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, ia comanda plutonului și du-l înainte, tot înainte!”

Intr-un suprem efort de recucerire a unei poziții pierdute, trupul lui s-a rostogolit în țărâna sfântă a pământului apărat, iar sângele lui s-a amestecat cu pietrișul muntelui, pentru ca din el să răsară sublima floare a libertății. Camarazii l-au ridicat cu duioșie pe brațe, i-au săpat mormânt de proaspete brazde în Poiana Vrânceanu și l-au astrucat în el împreună cu locotenentul botoșănean Ion Spiru, ridicându-le la căpătâi cruce de stejar, cioplită de mâini ostășești în bătaia gloanțelor.”

Trupul lui Ion Grămadă s-a odihnit în pământul Poienii Vrânceanu de lângă vf. Cireșoaia vreme de nouă ani, după care,  societatea „Mormintele Eroilor” i-a transportat osemintele în orașul copilăriei sale și cu mare ceremonie le-a așezat, la 20 iunie 1926, în cimitirul eroilor din Suceava sub o mare și frumoasă troiță de viteaz.

Scriitorul Ion Grămadă a cedat astfel prin moarte eroului Ion Grămadă.

 

Citește cartea

Citește cartea


Biografie

1889 — La 3 ianuarie in Zaharesti, Suceava se naste Ion Gramada.
Tatal sau este Costan al lui Niturca Gramada.

1904 — Debuteaza cu proza in “Junimea literara” din Cernauti.

1906 — Absolveste liceul la Suceava.

1906-1910 — Urmeaza cursurile de istorie si geografie de la Universitatea din Cernauti.

1907 — Fondeaza la Cernauti “Desteptarea”, este redactor la “Viata noua” si colaboreaza la “Romanul” din Arad.

1908 — Face o calatorie in Italia.

1909 — Apare la Cernauti O brosura umoristica. Cateva reflexiuni la “Habsburgii si Romanii” parintelui Victor Zaharovschi.

1910-1912 — Face studii la Viena.
Activeaza in cadrul Societatii Romania Juna. Este ales presedinte al sectiei literare.

1911 — Scoate la Bucuresti brosura cu schite si povestiri Din Bucovina de altadata.

1912 — Alcatuieste monografia Societatea Academica Sociala Literara „Romania juna” din Viena: 1871-1911.

1913 — Isi ia doctoratul in istorie cu o teza despre participarea romanilor la Asediul Vienei din 1683.
Este profesor la un liceu din Cernauti.

1914 — Scrie studiul Mihai Eminescu. Contributii la studiul vietii si operei sale aparut la Heidelberg.
Odata cu inceputul razboiului trece in Romania.
Preda germana la Liceul Militar de la Manastirea Dealu.
Urmeaza Scoala de pregatire militara din Botosani.

1915 — Apare la Bucuresti teza sa Die Rumanen bei der Belagerung Wiens im Jahre 1683.

1916 — Se inroleaza in armata.

1917 — In iulie este avansat la gradul de sublocotenent si ajunge la comanda unui pluton de vanatori de munte.
La 27 august cade intr-un asalt spre inaltimile de la Ciresoaia, judetul Bacau. Este ingropat pe campul de lupta.

1926 — Ramasitele sale sunt aduse la Suceava si ingropate in Cimitirul Eroilor.

De Paul B.
Mulțumiri: Alex C.

2 Comments on "Ion Grămadă, eroul de la Cireșoaia"

  1. Surorile Providentei | 2 septembrie 2016 at 13:13 | Răspunde

    Interesant, sursă de curaj în micile dificultăţi de fiecare zi, de respect pentru cei care au luptat pentru libertatea noastră şi de recunoştinţă lui Dumnezeu pentru ceeea ce suntem astăzi. B.E.

  2. Anul de nastere 1889 + varsta de 31 de ani rezulta cu anul mortii 1920. Din cate cunoastem cu totii Ion Gramada a decedat in anul 1917, aceasta cifra e cearta , pe cand celelalte doua cifre indicate ridica semnul intrebarii. Se poate lasa si asa cum este, dar totusi ar fi bine de redactat articolul.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*