Doamne, iată crucea Ta



Crucea Ta, ca si cum ar fi intr-adevar numai a Ta!
Nu aveai cruce, ai venit sa o cauti pe a noastra pe acest pamant si de-a lungul vietii Tale, de-a lungul drumului nesfarsit al vietii, unul cate unul, ai luat pe umerii Tai toate pacatele Lumii.
Acum umbla,
Chinuieste-Te,
Prabuseste-Te,
Dar scoala-Te si mergi mai departe,
Crucea trebuie purtata.
Doamne, inaintezi in liniste; e adevarat ca exista un timp cand sa vorbesti si un timp cand sa taci!
Este adevarat ca este un timp pentru lupta si un altul pentru a accepta sa purtam in liniste pacatele noastre si pacatele Lumii?

Doamne, mi-ar placea mai mult sa ma lupt cu Crucea; dar imi vine greu sa o port si, cu cat merg mai departe si vad miile de pacate ale Lumii, cu atat apasa mai greu pe umerii mei.
Doamne, ajuta-ma sa inteleg ca si cea mai entuziasta fapta e o nimica toata, daca nu se intampla sub semnul tacut al mantuirii; Si pentru ca Tu ai vrut sa fie asa de lunga calea Crucii mele,
Ajuta-ma, te rog, sa pornesc la drum cu fidelitate in fiecare dimineata.

Dupa „Iata-ma, Doamne!” de Michel Quoist.

Be the first to comment on "Doamne, iată crucea Ta"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*