Anamaria Seciu – Pagini de Jurnal

Un suflet atat de curat care se pregatea sa porneasca in viata. Se pregatea sa-si deschida aripile spre o noua viata dar Dumnezeu avea alt plan pentru ea. Anamaria isi pregatea aripile ca sa intre in lumea de dincolo. L-a dorit atat de mult pe Dumnezeu in inima ei, incat Dumnezeu a crutat-o de necazurile si greutatile acestei vieti si a luat-o mai aproape de El. Era prea frumoasa, prea curata, poate ca era un inger, trimis de Dumnezeu ca sa ne dea o lectie de Credinta, Adevar si Sfintenie.
Multi sunt cei chemati, dar putini alesi.

Jurnalul religios

„Maicuta, merit ca sa ma numesc fiica ta?”

2 aprilie 1990.
Sfanta Fecioara azi te-am suparat si pe Tine si pe Isus, iarta-ma, iar maine ma voi stradui sa nu te mai supar.

3 aprilie 1990.
Azi am fost egoista, e un lucru rau, vreau sa nu mai fiu asa, te rog ajuta-ma Sfanta Marie.

4 aprilie 1990.
Nu pot sa spun acum decat iarta-ma pentru lasitate.

6 aprilie 1990.
Ave Maria!

7 aprilie 1990.
Iarta-ma mamica.

8 aprilie 1990.
Vreau mamica sa devin asa cum esti tu, ajuta-ma, arata-mi calea pe care trebuie sa merg pentru a ajunge la patria mea adevarata care este cerul.

9 aprilie 1990.
Ajuta-ma Sfanta Marie sa fac o spovada buna.

10 aprilie 1990.
Vreau sa fiu curata asemenea tie. Ajuta-ma mamica.

11 aprilie 1990.
Vreau sa te iubesc Fecioara Sfanta, vreau sa-L iubesc pe Isus, dezgheata-mi inima.

12 aprilie 1990.
Iti multumesc Isuse ca m-ai ajutat sa merg la Biserica si sa-ti ofer o ora jumatate de rugaciune. Jertfa mea pentru tine daca se poate spune asa, nu e nimic in comparatie cu jertfa ta pentru mine care atat cat este, putin sau mult, eu o ofer tie din toata inima.

13 aprilie 1990.
Iti multumesc tie Sfanta Marie si prin tine ii multumesc si lui Isus pentru ca m-a ajutat sa fac o spovada buna, cred eu. Am sa ma straduiesc sa nu mai pacatuiesc.

14-15 aprilie 1990.
Oare de astazi viata mea se va schimba? Aceasta noapte a fost o minune. Cristos a inviat!

13 august 1990.
Imi pare rau de ce am facut pana acum, as vrea sa fiu altfel, sa fiu mai buna, dar cu cat ma straduiesc sa fiu mai buna cu atat sunt mai rea. Ce sa fac? Maicuta, Isuse ajutati-ma!

14 august 1990.
A trecut si aceasta zi fara sa fac prea mare lucru pentru sufletul meu. Sfanta Marie ajuta-ma sa fac progrese in viata spirituala.

15 august 1990.
De ziua ta mama cereasca nu pot sa-ti ofer nimic care sa te bucure. Ce sa-ti ofer? Bucuriile mele? Sunt atat de putine. Doar lacrimile si supararile mele. Imi pare rau ca nu am nimic de pret, dar cu umilinta depun la picioarele tale sfinte acest Sfant Rozariu pe care l-am recitat acum. Te rog primeste-l si pleaca-ti cu mila privirea catre mine.

16 august 1990.
Sfanta Marie imi pare rau ca nu pot spune Rozariul in seara asta dar iti promit ca voi spune doua in ziua de maine daca Dumnezeu imi va mai oferi o zi. O zi in care sa-l slujesc pe El si pe mine.

17 august 1990.
As vrea sa invat sa ma rog cu adevarat adica in acele clipe sa simt ca vorbesc cu Dumnezeu. Dar cum sa fac asta? Sfanta Marie te rog mult ajuta-ma.

Duminica, 10 februarie 1991.
Azi am fost la biserica. Trebuie sa merg mai des pentru ca numai acolo pot vorbi netulburata cu Isus. Cat de bun este Domnul. Atunci cand gresesti, El te ajuta sa te intorci daca doresti asta cu adevarat si iti pare rau ca ai gresit. Dar unii persista in greseli, dintr-o greseala cad in alta. Oare pana cand va tolera Dumnezeu greselile oamenilor?

Luni, 11 februarie 1991.
A fost o zi aproape buna in care m-am straduit sa fiu mai buna, sa-mi indeplinesc datoriile scolare si cele spirituale.

Marti, 12 februarie 1991.
As vrea sa-l iubesc mult pe Isus, pentru ca numai asa cred ca pot ajunge sa am o viata spirituala. Te rog Preasfanta Fecioara, ajuta-ma!

Miercuri, 13 februarie 1991.
E greu sa ai sufletul curat in aceasta viata, e o adevarata lupta pe care trebuie s-o duci cu tine insuti si cu toate patimile si ispitele care in orice moment te pot face sa cazi in pacat. Te rog Doamne intareste-ma cu harul tau ca sa pot duce aceasta lupta pana la sfarsit, iar sfarsitul sa fie o victorie stralucita.

Joi, 14 februarie 1991.
A fost o zi obisnuita fara nimic aparte. A fost o zi in care m-am straduit sa respect poruncile lui Dumnezeu. As vrea sa cred ca am reusit!

Vineri, 15 februarie 1991.
Te rog Isuse, ajuta-ma sa-mi pastrez sufletul curat.

3 aprilie 1991.
Trebuie sa ma straduiesc sa alung din sufletul meu egoismul. E o lupta grea, dar trebuie sa reusesc. Te rog Doamne, ajuta-ma!

10 aprilie 1991.
Egoismul e o adevarata boala.

3 mai 1991.
Am cazut din nou, m-am ridicat din nou si cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa nu se mai intample.

12 mai 1991.
Mi-e frica de pacat.

13 mai 1991.
Oare nu voi putea bea paharul pe care mi-L da Isus?

18 mai 1991.
Fii cu mine Isuse, sa nu mai cad in pacat!

20 mai 1991.
Ajuta-ma Preasfanta Fecioara Maria sa fac voia domnului.

21 mai 1991.
Fii cu mine Isuse in toate zilele vietii mele!

2 mai 1991.
Ajuta-ma sa-mi pastrez sufletul curat.

27 mai 1991.
Vreau sa fac voia Domnului in toate zilele vietii mele! Te rog Preacurata, ajuta-ma!

28 mai 1991.
Da-mi Doamne numai o scanteie din focul ce arde in inima ta!

29 mai 1991.
Priveste Maicuta rugaciunea mea, si te rog fii cu mine in toate zilele vietii mele.

31 mai 1991.
Maicuta, merit ca sa ma numesc fiica ta?

3 iunie 1991.
Vreau sa fac voia Domnului totdeauna! Ajuta-ma, Maicuta!

4 iunie 1991.
Viata este o lupta apriga impotriva ispitelor si patimilor care duc la caderea in noaptea pacatului. Ma straduiesc sa inving aceste ispite si sa dobandesc o viata spirituala.

5 iunie 1991.
Oare am facut voia lui Dumnezeu? L-am suparat?

6 iunie 1991.
Oare nu voi putea bea paharul pe care mi-l da Isus?

7 iunie 1991.
Inima Ta Preasfanta sa ma ocroteasca si sa ma ajute sa ajung in paradis.

9 iunie 1991.
A fost o zi deosebita. Am fost seara la biserica! Vreau sa-L iubesc pe Dumnezeu, sa dau dovada de ascultare.

5 iulie 1991.
A trecut foarte mult timp fara sa mai scriu ceva aici. M-am simtit nevrednica, fiindca am cazut iar in pacat cu toate ca ma hotarasem sa ma indrept. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a iertat pacatele si m-a ajutat sa fac o spovada buna. Fii cu mine in toate zilele Doamne!

6 iulie 1991.
A fost o zi mai buna. M-am straduit sa nu mai gresesc, sa nu mai pacatuiesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ajung ceea ce doresc.

2 august 1991.
Am facut din nou curatenie in casa sufletului meu si l-am primit pe Isus. Te rog Isuse sa locuiesti o vesnicie in sufletul meu.

3 august 1991.
In aceasta zi m-am straduit sa nu-l mai supar pe Dumnezeu cu aceleasi pacate. Te rog Doamne intareste-ma cu harul tau, si ajuta-ma sa respect poruncile tale. Preasfanta Fecioara Marie te rog ajuta-ma sa-mi pastrez sufletul curat.

4 august 1991.
M-am straduit si in aceasta zi sa nu-l supar pe Dumnezeu. Iti multumesc mult Preasfanta Fecioara Marie si tie Isuse pentru ca mi-ati ascultat rugaciunea. Astazi i-a fost foarte rau mamei mele. Nu stiu ce sa mai scriu, sunt trista.

5 august 1991.
Cred ca am reusit sa fac schimbari in comportamentul meu. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Preacuratei voi reusi sa mentin sufletul meu in stare de curatenie.

6 august 1991.
Fii mereu cu mine Isuse!

7 august 1991.
Te rog Isuse, da-mi harurile trebuitoare starii mele.

6 septembrie 1991.
Astazi m-am impacat cu Isus. De fapt nici nu ne certasem, dar eu cu pacatele mele l-am suparat. Mi-a parut rau si imi pare rau, dar ma bucur ca m-a iertat. Isus m-a primit cu bratele deschise si ma iubeste asa de tare! Vreau Isuse sa pot spune intr-o zi ca nu eu traiesc, ci Tu traiesti in mine. Preacurata ajuta-ma sa fiu o adevarata fiica a ta si sa-l iubesc pe Isus.

7 septembrie 1991.
Te rog Preasfanta Marie ocroteste-ma si roaga-te pentru mine. Ajuta-ma sa nu-l mai supar pe Isus.

septembrie 1991.
Te rog Maicuta ajuta-ma sa fiu mai buna, ajuta-ma sa inteleg care este menirea mea pe acest pamant.

2 noiembrie 1991.
Ave Maria!

3 noiembrie 1991.
Astazi a plecat mamica la spital. Te rog Preasfanta Fecioara Marie ai grija de ea.

4 noiembrie 1991.
Fii laudat Doamne!

19 aprilie 1992.
Cristos a inviat!

Anamaria s-a nascut la 4 februarie 1974, fiind al treilea copil al familiei Seciu. A trait in localitatea Cerdac, un cartier majoritar ortodox al orasului Slanic Moldova. Pentru a merge la biserica, cea din Ciresoaia, trebuia sa parcurga peste 2 kilometri.
A urmat scoala generala din Cerdac si apoi liceul „C. Negri” din Targu Ocna luand premiul intai in fiecare an. La absolvirea liceului in 1992 a fost sefa de promotie, numele ei fiind trecut in panoul de onoare al institutiei. Idealurile de a urma facultatea de medicina s-au prabusit cand, la un control de rutina medicii au descoperit ca Brandusa sufera de o boala incurabila.
S-a stins in noaptea de 30 aprilie 1993, la doar 19 ani.

Jurnalul personal
(fragmente)

1 februarie 1990.
M-am trezit la ora 5:30, dupa o noapte in care m-am odihnit prea putin. Am invatat la matematica si am scris la romana. Apoi am plecat la scoala. Am avut prima ora matematica, ne-a predat si am rezolvat niste exercitii, a doua ora am avut desen tehnic, apoi iar matematica, ne-a adus lucrarile la trigonometrie, am luat nota 8, si apoi ziua a fost mai usoara.
Am venit acasa cu autobuzul de 2:30, am mancat, m-am odihnit putin si mi-am scris la matematica, am invatat la U.T.L.M. si la franceza. M-am culcat la ora 8. Dimineata m-am trezit la 5:40 si am invatat la fizica.

2 februarie 1990.
Orele de curs au fost obositoare. Cred ca e de vina si sanatatea mea. Obosesc foarte repede. Am luat un 10 la U.T.L.M.
Seara am invatat si mi-am scris pentru a doua zi, iar apoi m-am uitat la televizor.

3 februarie 1990.
O noua zi de scoala care nu se anunta a fi prea usoara. Cu toate astea, a trecut bine.

4 februarie 1990.
Ziua mea de nastere. M-am trezit la ora 6:30 pentru a pleca cu autobuzul de 7 la Slanic cu mamica. La Slanic am facut unele cumparaturi, am fost la Natalita (matusa ei n.n.), iar apoi la biserica. Acasa am venit cu autobuzul de 12:20, am coborat la cooperativa si de acolo am venit pe jos pana acasa.       Mamica mi-a cumparat o bascuta de ziua mea.
Taticu a facut-o pe bucatarul care avand multe treburi de rezolvat in acelasi timp, a pregatit un meniu destul de deosebit fata de celalalte zile.
In sfarsit, avand o a doua si o noua si poate nedorita zi de scoala, a trebuit sa incep a-mi pregati lectiile, asa incat nici n-am simtit ca a fost duminica si mai ales ziua mea de nastere.

5 februarie 1990.
Ne-a predat la toate obiectele. Am venit acasa cu 14:30. Ma simteam rau. Mi-e teama sa nu fac iar amigdalita. Seara m-am uitat la televizor pana la ora 22.

6 februarie 1990.
De dimineata m-am trezit cu o durere de cap care nu mi-a trecut toata ziua. Am avut primele doua ore cu dirigintele. Prima ora a fost de dirigintie la care am dat un fel de test. A doua ora aveam „Drepturile Omului”.
In pauza dinaintea acestei ore, scriam cu Nicoleta un exercitiu in completarea temei la algebra. Dirigintele ne-a zis ca cine vrea ramane la ora cine nu, poate sa plece.
In timp ce scriam, mi-am adus aminte ca e marti si i-am zis Nicoletei sa mergem la biserica in ora care urma ca si-asa urma sa stam degeaba. Cand i-am spus asta ma gandeam ca va rade de mine, insa ea a fost incantata de propunerea mea. Asa ca la ora 8:50 am plecat din clasa doar noi doua. Am plecat la biserica. Dupa ce am trecut de patiserie, ne-a ajuns din urma Mariana si cu Laura.
Ajungand la biserica am intrat inauntru si… destul de mare ne-a fost surpriza vazandu-l pe Dan pe altar, noi stiind ca in momentul in care ieseam pe usa el era in banca lui si chiar ne zise sa ne rugam si pentru un pacatos ca el.
Nu dupa mult timp a aparut si Dana, Claudia, Mimi, Manuela si Anca.
Am stat pana la sfarsitul liturghiei, iar apoi am plecat la scoala, unde am aflat ca domnul diriginte s-a suparat pentru ca am plecat de la ora. Dupa asta ziua a trecut mai usor decat ne-am fi asteptat.
Sigur Dumnezeu ne-a rasplatit pentru ce am facut, sau mai bine zis ne-a ajutat in ceea ce era mai greu in orele care urmau.
Am ajuns acasa la 2:50, am facut focul si cred ca ma voi apuca de invatat. Maine am de dat o lucrare si mi-e cam teama.

7 februarie 1990.
Azi am dat lucrare de control la fizica. Lucrarea a continut doua puncte: 1-o problema pe care nimeni nu a putut-o rezolva si 2-, punct de teorie, trebuia sa aflam modulul lui Young din mai multe relatii si sa determinam unitatea de masura a acestui modul.
Mi-a fost teama de aceasta lucrare, iar dupa ce aceasta a trecut am fost mai vesela ca de obicei. Acasa invat, scriu si timp pentru treaba am foarte putin sau chiar deloc.(…)

9 februarie 1990.
S-au adus la scoala ajutoare din Germania si s-au impartit la elevi. Au fost facute liste de catre dirigintii tuturor claselor. Din aceasta cauza nu am facut ultima ora. Am stat de vorba cu Dan. Mi-a spus unele lucruri despre credinta in general, si multe lucruri despre Isus. Am aflat de la el cat de mult se bucura Isus cand mergem la biserica.

11 februarie 1990.
Am fost la biserica la 11:15 imbracata cu pardesiul si bascuta. M-am simtit foarte prost imbracata astfel.
Ma simt cam rau. Ma doare gatul si capul, si nu pot invata pentru maine in aceste conditii.

15 iunie 1990.
Ultima zi a anului scolar 1989-1990. Termin clasa a X-a, dar cand ma gandesc ca am examen… mai bine n-as termina-o. Dar n-am ce face trebuie sa ma supun timpului care nu trece, zboara! Mi-am semnat fisa la biblioteca si am plecat in oras cu Anca, Nicoleta si Manuela.
Am cautat flori, dar n-am gasit. Astazi toate-mi merg pe de-a-ndoaselea; dimineata am uitat fisa acasa, am coborat din autobuz si m-am intors acasa, apoi m-am dus la scoala cu un aro. In piata am cautat flori, nici urma de asa ceva cu toate ca zilele trecute erau o multime si nu le cumpara nimeni. Am fost la cofetarie si apoi am luat ziare. Tocmai auzisem ca e foarte posibil sa nu dam examen, dar in „Tribuna Invatamantului” se descrie exact cum va decurge inscrierea candidatilor, zilele in care se va da examen, afisarea rezultatelor si multe altele. In sfarsit, la florarie erau flori! Am cumparat 10, dar am ramas cu 7 (i-am dat unei fete din clasa a XII-a 3 pentru ca era ca si mine inainte de a gasi florile).
A inceput festivitatea de premiere si aproape toata lumea avea emotii. Spun aproape pentru ca erau profesorii si cei care stateau degeaba, ei nu aveau de ce sa aiba emotii.
Am luat premiul 1 cu media 9,06. E „micuta” media dar nu conteaza asta, conteaza ceea ce mi-a ramas in cap la acest sfarsit de an scolar.

Nu am mai scris in acest jurnal de foarte mult timp. Pagina ramasa alba semnifica tocmai timpul trecut pana in aceasta zi, zi in care m-am hotarat sa scriu din nou.
Ziua de azi poarta numele 12 iunie a anului 1992. Pentru foarte multi oameni este o zi obisnuita, ca oricare alta, in masura in care zilele se pot asemana. Se spune ca fiecare clipa este unica si ca trece ireversibil.
Pentru mine aceasta zi a fost deosebita. A fost o zi buna, dar si trista, chiar foarte trista pentru ca nu-mi este usor sa ma despart de anii de liceu, de colegii mei, de clasa si de banca in care am stat, de d-na Diriginta de care m-am apropiat foarte mult, poate si pentru ca nu mi-a fost numai diriginta doi ani ci si pentru faptul ca a fost profesoara mea de matematica si in primii doi ani de liceu.
Imi este greu sa cred ca totul s-a terminat aici, ca cei mai frumosi ani din viata au luat sfarsit si ca ma aflu in fata vietii ale carei necazuri si greutati va trebui sa le inving.
Unii se bucura ca au terminat liceul, sau altii abia asteapta sa-l termine, dar eu nu-i inteleg. Nu-i inteleg pentru ca daca exista clipe fericite, atunci acestea s-au scurs in acesti ani, si hiar daca in anii care vor urma vor exista astfel de clipe, ele vor fi umbrite de griji, de necazuri, pentru ca lupta omului cu viata inaspreste sufletul si il face putin cate putin mai insensibil. De aceea copiii au un zambet sincer, un ras cristalin necurmat de amintirea grijilor, un suflet deschis, o inima buna… Dar poate bucuria si fericirea copiilor o platesc parintii prin necazuri, suferinte, neajunsuri.
Timpul a trecut atat de repede incat nici nu mi-am dat seama ca am ajuns aici, ca a trecut si ultima zi de liceu. Poate peste ani, cand voi citi din acest caiet, daca el va mai exista, imi va veni sa rad sau poate mi se va parea o banalitate tristetea de care sunt surprinsa in aceste clipe.(…)
Sunt singura in aceasta zi si-mi este greu. Nu am cu cine vorbi. (…) In clasa m-am inteles bine, chiar foarte bine cu colegii, pot spune ca nu m-am certat niciodata cu nici unul din ei. Cu toate acestea regret ca nu mai suntem colegi, ca ne vom intalni rar, sau deloc.
Neputand comunica cu nimeni, negasind un corespondent in lumea care ma inconjoara, am invatat sa vorbesc cu mine si cu Dumnezeu. Poate din aceasta cauza am devenit o fire inchisa, poate din aceasta cauza nu sunt inteleasa de cei din jur. Pe Lili o admir pentru veselia si buna dispozitie cu care a reusit sa-mi alunge de multe ori tristetea. Dar eu n-as putea fi ca ea, nu stiu de ce, dar nu cred ca ma voi schimba niciodata. Asa gandesc acum, dar mai tarziu, cine stie? Cred ca am sa-i duc lipsa, ea zgomotoasa, eu linistita, doua caractere opuse, dar totusi ne-am inteles bine si am trait clipe frumoase impreuna.
Mai am putine zile pana la inceperea examenului. Nu ma sperie examenul in sine, ci ceea ce va urma daca nu-l voi lua. Fiecare om are un drum in viata. Daca, in drumul meu acest examen va fi o nereusita, ce se va intampla? Ma straduiesc sa-mi fac curaj, sa-mi impun un program riguros, vreau sa reusesc cu ajutorul lui Dumnezeu.
As vrea sa invat, dar ma simt obosita si gandul imi zboara in alte parti. Am fost in aceasta clasa ca intr-o corabie, condusa de corabieri iscusiti – profesorii nostri-, dar drumul s-a terminat, a luat sfarsit, am ajuns la mal. Nu a fost un drum usor, am avut zile innorate, apasatoare, furtuni chiar, dar si zile senine, de un albastru ireal. Dar noi am ajuns! Cu ceea ce am invatat pe corabie va trebui sa infruntam lumea.
Corabia si corabierii se intorc pentru ai transporta pe altii, si altii, si altii… si tot asa pana cand? pana cand?…
Sunt trista, nu am cu cine vorbi dar am gasit stiloul si acest caiet. Stiloul a vrut sa conduca gandurile si simtamintele din mintea si inima mea, sa le astearna pe acest caiet, care le-a primit cu bucurie si care mi-a promis ca le va pastra cu grija si bucuros se va deschide fila cu fila pentru ca peste ani si ani sa-mi aduc aminte de ce a fost candva demult, sa-mi aduc aminte de cum am fost candva demult, si de ce am simtit atunci.

12 iunie 1992.
La ora 2:00 s-a incheiat si ultima zi din viata mea de liceu. Cand ceasul era 2:00, d-na Diriginta (Isaic Maria) era in clasa, venise sa-si ia ramas bun. A fost si in ultima clipa cu noi. Oare voi putea sa uit vreodata ce-am trait azi?
Dar trebuie sa incetez cu confesiunile, pentru ca nici tu, caietule, nu-mi esti un prieten adevarat. Te poti deschide, si sunt sigura ca o vei face si altora, nu numai mie. Si-atunci de ce atatea secrete? Tot eu sunt cel mai bun prieten al meu? Oare sufar de singuratate? Nu cred. Mi-am creat o lume a mea, o lume interioara in care ma inchid daca nu-mi place lumea in care traiesc. Oare ma poate intelege cineva? Sau va trebui sa ma schimb? Timpul isi va spune cuvantul. Deci va trebui sa astept! Ce?

13 iunie 1992.
M-am trezit de dimineata cu gandul sa invat mult si multe, dar nu pot pentru ca ma doare urechea dreapta si maxilarul drept. E ora 2:00 si inca nu am facut altceva decat sa repet o lectie la geografie. Ma simt foarte rau si cand ma gandesc cat mai am de invatat mi se face si mai rau. Nu stiu ce sa fac. Daca mi-ar trece durerea as sta sa invat pana tarziu.(…)

16 iunie 1992.
E ora 8:40. Stau in casa si incerc sa invat. Corado ma necajeste si nu ma mai lasa sa scriu. Afara ploua foarte tare, tuna si fulgera ingrozitor. Intodeauna mi-a fost frica de o astfel de ploaie. (…) Am incercat sa stau noaptea sa invat, pentru ca e mai liniste, dar nu cred ca a fost vreo noapte in care sa nu ploua. Mi-e teama! In fiecare clipa imi inalt gandul la Dumnezeu si-i cer ajutorul. Dar, merit oare?
Azi am fost la scoala, am facut pregatire la geografie. M-am intors cu 1:40. M-a durut capul aproape toata ziua si si (am scris doi „si” pentru ca a tunat atat de tare acum ca am crezut ca vor cadea geamurile) simt o stare de indispozitie care dureaza de mai multe zile.
Ploua atat de tare, incat nu mai pot invata, dar nu pot duce nici sa ma culc. Nu stiu ce sa mai fac, parca toate se intorc impotriva mea.
Piciorul ma doare mai tare ca niciodata. Si atunci cand nu merg ma doare, cel putin cand dorm ma trezesc la fiecare 2-3 ore din cauza durerii.
Fulgera atat de tare incat pentru o clipa se face lumina ca ziua.

17 iunie 1992.
M-am trezit de dimineata si am incercat sa invat „Luceafarul” si „Scrisoarea I”. Dar mai sunt multe altele si nu am nici un spor. Am dormit foarte rau azi noapte din cauza piciorului. Azi trebuia sa merg la scoala dar nu m-am dus.
E ora 20:00 si sunt atat de obosita incat nu pot face nimic. Piciorul ma doare si cand stau degeaba. A plouat si azi. Sunt racita si ma doare putin gatul. As vrea sa invat, dar nu pot. Starea de indispozitie nu m-a parasit nici acum. Mi-e teama ca n-am sa iau examenul. Daca nu ar fi probele orale nu mi-ar fi asa teama. Cred ca am sa ma pierd, nu voi putea lega frazele, dar sper totusi ca va trece bine.

18 iunie 1992.
Trebuie sa invat! Trebuie sa reusesc! Am nevoie de mai multa vointa!
Dumnezeu sa-mi ajute!